Szilágyi Mária - Németh Ferenc: Bánáti sorsok az első világháborúban. Fábián Ernő és Bayer Irén hagyatéka nyomán (Temesvár, 2017)

• SZILÁGYI Mária / NÉMETH Ferenc •

Debreţin, de unde făcea vizite la Pesta şi apoi acasă, la Cernea. La începutul lui mai a fost trimis iarăşi la Colomeea, de acolo a fost transferat în scurt timp la Znibrody, unde l-a substituit o vreme medicul regimentului de infanterie nr. 60. în împrejurimi a desfăşurat tot activitate de medicină militară. în vara anului 1916, în urma mişcărilor regimentului său, din cauza mişcărilor frontului a ajuns şi el dincolo de Nistru în Niezwiska, apoi în valea Harasymiv, iar de acolo la Isakov. Următoarea staţiune a fost Zywaczov, apoi, în urma intensificării atacurilor ruseşti, în vara anului 1916 îl găsim, împreună cu regimentul său, prin localităţile de pe Nistru: la Biala, Büdzin, Süchodol, Isakov, Drinka, Tütiska, Oštra etc. Prin vara şi toamna anului 1916 au urmat regrupările militare, respectiv retragerea prin localităţile Dobrova, Duhromisl, Dobrovnyk,

Gavrilovka şi Zadarov, apoi prin regiunea Lyosa Gora, Mislovo şi alte localităţi, într-un paragraf din jurnal menţionează că s-a întâlnit şi chiar a discutat cu arhiducele Frederick, având chiar şi o fotografie. Situaţia lui a fost la fel de dinamică şi în 1917. Pentru o vreme a ajuns iarăşi la Czernovitz, servind în acea regiune. în data de 5 mai 1917, Fábián a avut ocazia de a se întâlni cu Carol al IV-lea, cu ocazia vizitei acestuia pe front, iar pe 17 septembrie 1917 a primit înştiinţarea că a fost distins cu medalia Crucea Carol - era deja a treia medalie de război. A urmat apoi 1918, ultimul an al războiului. în februarie 1918,

Bayer Irén a primit medalia Crucii Roşii, iar anterior Fábián Ernő a primit ordinul „Franz Joseph”. Primăvara anului 1918 era perioada pregătirilor pentru nuntă, respectiv demobilizare, pentru care au sosit in sfârşit (după mai mulţi ani de aşteptare!) - documentele necesare de la autorităţile superioare. în ultima sa scrisoare, datată din 5 iunie 1918, Fábián a scris: „Na, sper ca aceasta este ultimul meu transfer în acest război, şi cred că vom trăi minunat împreună.” De altfel, aceea era cea de-a cincisprezecea relocare a sa în şir.

Notiţele de jurnal ale lui Fábián Ernő au o structură interesantă, pe care acesta a păstrat-o până la sfârşitul războiului. Notiţele au început cu documentarea deşteptării şi a vizitelor de dimineaţă la bolnavi - precizând numărul pacienţilor -, apoi a continuat cu descrierea activităţilor de dimineaţă. Din notiţele sale de jurnal reiese că trebuia să se lupte cu febra tifoidă, holera şi alte boli, tratându-i nu numai pe soldaţi, ci şi pe civilii din zonă. Aproape din nici una din însemnări nu lipseşte descrierea detaliată a meniului de prânz şi de cină, şi nici calificativele acordate. Şi-a folosit timpul său liber predominant pentru scrierea de scrisori şi fotografiat. Pe cât posibil, a scris două-trei scrisori pe zi iubitei sale şi familiei, în acelaşi timp a făcut multe fotografii, care au umplut mai multe albume. A acordat importanţă fotografierii nu numai a propriei persoane şi a celor mai apropiaţi

C 22 J.

Fábián Ernő în fală militară completă, 1916