Szilágyi Mária: Domeniul de la Jimbolia - Das Landgut von Hatzfeld - A Zsombolyai uradalom (Székesfehérvár, 2016)
A zsombolyai Csekonics-uradalom és annak öröksége - A zsombolyai Csekonics-uradalom és annak öröksége
Szilágyi Mária - Anica Draganic DOMENIUL DE LA JIMBOLIA | DAS LANDGUT VON HATZFELD | A ZSOMBOLYAI URADALOM care se remarca nu doar prin întindere, ci şi prin sistemul de agricultură aplicat. Domeniul şi-a atins momentul de apogeu în această perioadă, în vremea contelui Endre Csekonics. Aici existau cele mai moderne utilaje agricole. Inginerii săi lucrau şi pentru realizarea unor instalaţii noi, una dintre cele mai importante fiind semănătoarea de porumb. Graţie metodelor agricole moderne şi fertilizării cu gunoi de grajd, producţia creştea în permanenţă. De la sfârşitul secolului al XlX-lea, recoltele erau transportate cu uşurinţă la fabricile de prelucrare, prim intermediul căii ferate cu ecartament îngust (MILANKOV, 1989. 39.). La începutul secolului al XX-lea, pe latifundiul Csekonics lucrau 49 de funcţionari, dintre care 12 la Jimbolia, în centrul domeniului, 35 la fermele-maiere, şi mai existau doi pădurari. Marea moşie dădea de lucru pentru 837 de muncitori permanenţi, din care mare parte lucrau în agricultură; de asemenea, erau şi meşteri, funcţionari şi persoane angajate în silvicultură. în timpul campaniilor de recoltare de vară şi de toamnă, aici munceau sute de zilieri. Potrivit aprecierilor, contele asigura astfel traiul a aproape 7.000 de suflete pe moşia sa (CIOBANU-TONŢA, 2013. 72.). Muncitorii sezonieri ai domeniului şi condiţiile de muncă sunt descrise în următorul articol: „în această săptămână, la domeniul din Jimbolia al contelui Csekonics au fost contractate 198 de perechi de muncitori la seceriş din Csaba. Pe lângă aceştia, moşia sus- numită a mai contractat 80 de perechi de muncitori pentru treieriş, cu retribuţie de trei procente din o sută şi cu asigurarea hranei.” (Békésmegyei Közlöny, 1906, nr. 6). în vârful ierarhiei angajaţilor se afla juristul domeniului, sau directorul juridic. Multă vreme, din 1871 până în perioada interbelică, această funcţie a fost ocupată de losif Babits. Potrivit unor date din 1880, principalii funcţionari ai domeniului de la Jimbolia erau: losif Babits, jurist al domeniului, Antal Hekler, inspector al domeniului, Kálmán Hetyei, inginer-exactor, Reinhard loan, exactor, Carol Gemi, intendent central, Ludovic Bezuk, administrator la pusta Bozitó, Alexandru Vild, intendent al domeniului la Cestereg (MNL FML XIII. 5.15. d. 8.). Prin sistemul de agricultură aplicat, a obţinut recunoaştere pe întregul teritoriu al ţării, şi chiar într-un cerc mai larg. Anual, numeroase asociaţii din ţară şi de peste hotare vizitau în cadrul unor călătorii de studii exemplara moşie Csekonics. Cu ocazia unei asemenea deplasări de studii a luat naştere materialul de prezentare, studiul publicat în 1897 de Societatea Germană de Agricultură, care relatează amănunţit condiţiile din acel moment (DEUTSCHEN LANDWIRTSCHAFTS GESELLSCHAFT ed., 1897.). Delegaţia a fost aşteptată la gară de 64 de atelaje cu patru cai ale contelui, cu harnaşamente cu blazon şi cu vizitii domneşti. Apoi, s-au plimbat o oră şi jumătate cu trăsurile printre holdele de grâu, iar valurile mării de grâu i-au ameţit pe nemţi ( Magyar Paizs, 1901. nr. 4.). Institutul de agricultură de la Keszthely a organizat în 1901 excursii de studiu la Jimbolia, Martonvăsăr şi Budapesta, şi acest lucru demonstrează rolul latifundiului Csekonics în Ungaria epocii (Balatonvidék, 1901. nr. 21.). în 1914, de exemplu, Asociaţia Agricolă Ungară a organizat o excursie de studiu la domeniul din Jimbolia, care s-a bucurat de un larg interes. Participanţii au sosit la Jimbolia cu trenul (Polgár, 1914. nr. 22.). Pe domeniu, dintre plantele cultivate, cele mai importante erau cerealele, apoi sfecla de zahăr şi cânepa. Ultimele două erau prelucrate mai departe în fabricile din Torontal: sfecla de zahăr în fabrica de zahăr deschisă în 1910 la Zrenjanin (Becicherecu Mare), iar cânepa, în fabrica de cânepă a moşiei. în creşterea animalelor, pe domeniu cel mai important loc era ocupat de creşterea vitelor. Laptele era valorificat la Timişoara şi la Jimbolia, şi se producea şi o importantă cantitate de unt. Creşterea cabalinelor a fost deosebit de importantă pe domeniu, a fost o chestiune de suflet şi pentru losif Csekonics, în timpul „stăpânirii sale" familia nobiliară înfiinţând o herghelie mare pe domeniu. Baronul losif a cumpărat mai întâi douăzeci de iepe, în 1819, pe care le ţinea la Jimbolia, în centrul moşiei, apoi, în acelaşi an, a mai achiziţionat 150 de cai sălbatici, pe care îi creştea pe pusta Bozitó. Herghelia de lângă Ferma Julia (luliamajor), care se întindea pe 46 de iugăre cadastrale, a fost înfiinţată de loan Csekonics în 1828. Era separată de stradă printr-un zid de cărămidă, terenul a fost înconjurat pe două laturi cu şanţuri, în timp ce de fermă era legat printr-o pădure. Pe terenul hergheliei au fost plantaţi numeroşi arbori, în favoarea animalelor, şi tot aici se aflau grajdurile şi clădirile personalului. (DEUTSCHEN LANDWIRTSCHAFTS-GESELLSCHAFT ed., 1897.13-15.). La începutul secolului al XX-lea, domeniul avea şi uzină electrică, care furniza energie electrică principalelor obiective gospodăreşti, precum şi o reţea de telefonie de 150 de kilometri lungime (DEUTSCHEN LANDWIRTSCHAFTS-GESELLSCHAFT ed., 1897.11.). DOMENIUL... I DAS LANDGUT... | A ZSOMBOLYAI... 75
