Szilágyi Mária: Domeniul de la Jimbolia - Das Landgut von Hatzfeld - A Zsombolyai uradalom (Székesfehérvár, 2016)
Utószó
Szilágyi Mária - Anica Draganic DOMENIUL DE LA JIMBOLIA | DAS LANDGUT VON HATZFELD | A ZSOMBOLYAI URADALOM Acestuia putem să-i mulţumim pentru că, după ce contele a fost luat în toiul nopţii, a predat documentele familiei arhivei competente. Astăzi, această colecţie este păstrată de Arhiva Judeţeană Fejer a Arhivelor Naţionale Ungare/Magyar Nemzeti Levéltár Fejér Megyei Levéltára, fiind cel mai complet material Csekonics existent. Ne permite să aruncăm o privire atât în viaţa particulară a membrilor familiei, cât şi în sistemul de agricultură, de funcţionare a domeniului, a patrimoniului său construit, de la sfârşitul secolului al XVIII-lea până la prima jumătate a secolului al XX-lea. Aceste documente, precum şi materiale păstrate în alte arhive, enumerate la bibliografie, ne-au ajutat să obţinem o imagine aproape completă asupra vieţii de odinioară de pe domeniul Jimbolia şi a aspectului acestuia, reprezentând o premisă importantă a cercetării, păstrării şi prezentării patrimoniului spiritual şi construit al domeniului. Moştenirea Csekonics, înfloritoare pe vremuri, astăzi aflată în ruine, reprezintă o şansă a acestui meleag de a păşi prin valorile sale locale pe calea dezvoltării globale. Prin reabilitarea patrimoniului construit, localnicii pot prezenta construcţia organizatorică a marii moşii înfloritoare odinioară, cum a funcţionat pe vremuri latifundiul care etala valori europene, şi cum ar putea funcţiona din nou. în patrimoniul spiritual şi cel construit lăsat în urmă de familie rezidă mari posibilităţi, care din păcate până acum au rămas neexploatate. Prin intermediul unei strategii de gestionare corespunzătoare a patrimoniului, clădirile aparţinând unor tipologii diverse ar putea deveni componente ale unui traseu cultural, prin intermediul căruia oamenii i-ar putea cunoaşte in situ pe cei din familia Csekonics şi activitatea lor, adică local, pe domeniul de la Jimbolia. Ar putea fi prezentat aici un model de administrare de moşie şi de viaţă care a fost determinant pentru teritoriul Banatului în cursul lungului secol al XlX-lea, însă în secolul trecut a dispărut cu desăvârşire. Accentul trebuie pus pe cele mai valoroase caracteristici ale domeniului Csekonics, precum agricultura „Sic transit gloria mundi“ Die Rolle eines Landes, einer Familie oder einer Person in der Gesellschaft ändert sich stetig, der Ruhm ist vergänglich. Während im XIX. Jahrhundert die Familie Csekonics auf dem Gebiet der Monarchie, des Komitats und vor allem des Gutes eine so bedeutende Rolle gespielt hatte, wurde sie in den 30-er Jahren des XX. Jahrdesfăşurată prin maiere-ferme, modul de viaţă ţărănesc şi cel nobiliar, vânătoarea şi traficul feroviar care leagă aceste funcţiuni diferite. Domeniul ar putea fi transformat într-un uriaş parc de distracţii. Punctul iniţial şi cel final ar putea fi Jimbolia şi Banatski Dvor (Udvarnok). Ar fi important să înregistrăm fiecare clădire încă existentă şi să o umplem de viaţă, iar pe cele dispărute, precum castelul Csitó, să le marcăm cumva. Deşi nu putem încă vorbi de un interes masiv legat de programe turistice ce oferă asemenea trăiri, în numeroase puncte ale lumii, chiar mai puţin renumite, sunt prezente iniţiative de acest gen. O caracteristică comună a acestora este că oferă spre descoperire nişte locaţii cu conotaţii negative, care ne permit să aruncăm o privire într-o lume obişnuită. O revalorizare în acest sens ar putea relansa şi viaţa economică şi culturală a aşezărilor domeniului de odinioară, iar în afara turiştilor, şi localnicii ar putea cunoaşte un ungher al istoriei lor locale, pentru a o putea preţui şi păstra. Una dintre cele mai mari catastrofe ale marii moşii de la Jimbolia a survenit în 1924, când frontiera de stat a secţionat în două părţi domeniul Csekonics. Astăzi, această tragedie a trecutului poate fi cea mai mare oportunitate, deoarece gestionarea patrimoniului ar putea fi tema unei cooperări transfrontaliere dintre Serbia şi România, ceea ce ar releva şi mai mult valorile şi posibilităţile acestui spaţiu multietnic şi multicultural, în ciuda stării actuale de fapt, nu putem vorbi totuşi despre o trecere totală în nefiinţă, nu de alta, dar pe lângă patrimoniul construit decimat, printre locuitorii de pe fostul domeniu de la Jimbolia, numele Csekonics continuă să trăiască. Şi acest patrimoniu cultural reflectă statornicia, în timp ce patrimoniul mediului construit ciopârţit este simbolul perenităţii lucrurilor materiale. Memoria familiei şi importanţei sale de odinioară, care se doreşte a fi păstrată şi de această lucrare, nu a putut fi nimicită nici de războaie, nici de diferitele regimuri. Iar noi avem datoria să o păstrăm în continuare. hunderts völlig an den Rand gedrängt und verlor ihre ganze Macht auf ihrem einst blühenden Gut. Um die Familie Csekonics und ihre einstige Größe wissen heute nur sehr wenige. Nicht einmal in den Siedlungen, die damals zu seinem Besitz gehörten, kennt man ihre ehemalige Bedeutung. Im Laufe des XX. Jahrhunderts verfiel langsam das hinterlassene Erbe der Familie, da es nach den Weltkriegen, vor allem aber in 262 POSTFAŢĂ I SCHLUSSWORT | UTÓSZÓ
