Szilágyi Mária: Domeniul de la Jimbolia - Das Landgut von Hatzfeld - A Zsombolyai uradalom (Székesfehérvár, 2016)
Előszó
Szilágyi Mária - Anica Draganic DOMENIUL DE LA JIMBOLIA | DAS LANDGUT VON HATZFELD | A ZSOMBOLYAI URADALOM care şi-au primit titlul de la Maria Tereza, ca recunoaştere a serviciilor militare ale capului de familie. Aceste familii au reuşit într-un timp destul de scurt să transforme aceste zone mlăştinoase în cel mai fertil teren al Monarhiei, grânarul ei. în Banat trăiau multe etnii, iar populaţia era cea mai colorată acolo unde solul era cel mai gras, adică în comitatul Torontal. „Aici, între Tisa şi Mureş, solul este extrem de gras şi produce an după an, fără a fi aplicat îngrăşământ, fără a se epuiza, cel mai bun şi rezistent grâu, la fel ca în Egipt” (KOHL, 2014. 287.) Centrul domeniului nobiliar, căruia îi aparţineau de regulă mai multe aşezări şi terenuri agricole întinse, era marcat de castelul reprezentativ al moşierului. „Nu întâmplător, înainte de Primul Război Mondial, conceptul acestui ţinut a fost strâns asociat cu bunăstarea lipsită de griji, cu bogăţia, cu imaginea moşierului bogat şi jovial, a nababului maghiar” (SAJTI). Pe lângă propria bunăstare, conţii şi baronii se îngrijeau şi de populaţia moşiei, le asigurau de lucru pe domeniu, creându-le condiţiile de viaţă de bază. Totodată, jucau un rol important şi în viaţa cotidiană a aşezărilor de pe teritoriul moşiei. Ei construiau clădirile publice mai importante ale satului, biserica, şcoala, primăria, contribuind prin aceasta la formarea aspectului aşezării şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii. în urma reformei agrare ce a urmat Primului Război Mondial, ca o consecinţă a faptului că nobilimea din Banat şi-a pierdut cea mai mare parte a pământurilor, rolul ei a scăzut fără întrerupere, până ce, după al Nach der Vertreibung der Türken (1716), in der Mitte des XVIII. Jahrhunderts begann die Habsburg-Regierung das sumpfige Gebiet des Banats zu bevölkern. Trotz der gut organisierten Besiedelungen hatten die Verwantwortlichen schwer zu tun, denn das Gebiet war nahezu unbegehbar. Der deutsche Reisende Johann Georg Kohl schreibt in der Mitte des XIX. Jahrhunderts so über das Banat: „Die Straßen durch das fette, schwere, schwarze Boden des Banats sind bei Regen in der Tat unglaublich schlecht". (KOHL, 2014. 285.). Die Entwicklung, die damit in dieser Region ihren Anfang nahm, erreichte am Ende des XIX. Jahrhunderts ihren Höhepunkt. Diesen Wohlstand konnte man bis zum Ersten Weltkrieg bewahren. Nach dem Frieden von Pozaverac in 1718 zwischen den Habsburgern und den Osmanen entstand auf diesem Gebiet das Doilea Război Mondial, această importantă pătură socială a dispărut în totalitate de pe teritoriul Banatului. Una dintre cel mai întinse moşii din Banat a fost domeniul de la Jimbolia al familiei Csekonics, care, prin agricultura modernă aplicată, a servit ca exemplu până şi pentru Europa Occidentală, adică renumele său a depăşit cu mult graniţele moşiei Csekonics de la Jimbolia. Domeniul se întindea in anii 1860 în comitatul Torontal, plasa Jimbolia, în triunghiul format de Timişoara, Becicherecu Mare (azi: Zrenjanin) şi Chichinda Mare. în cei peste 140 de ani cât a stăpânit şi a activat pe acest meleag, familia a ridicat un semnificativ fond edilitar şi a realizat aici o agricultură modernă. Patrimoniul construit al familiei Csekonics cuprinde numeroase clădiri, aparţinând unor tipologii diverse. Mulţumită ajutorului financiar al familiei, au fost ridicate mai multe castele, biserici, staţii de cale ferată, au fost înfiinţate sate şi ferme, majoritatea dintre ele aflate astăzi într-o stare deplorabilă. Scopul acestei cărţi este prezentarea renumiţilor Csekonics, a membrilor familiei, precum şi a teritoriului pe care şi-au desfăşurat activitatea, domeniul de odinioară şi patrimoniul construit al acestuia, adică moştenirea familiei Csekonics. Cartografierea, renovarea, revalorizarea şi plasarea sub protecţie a acestui patrimoniu ar însemna un pas important în păstrarea culturii Banatului şi ar salva de la uitare această familie nobiliară, atât de influentă odinioară, care a adus prosperitate în acest ţinut mlăştinos. Banat Temesch, unter unmittelbarer Verwaltung Wiens. Kohl hat auch eine Geschichte aufgeschrieben, die in mehreren deutschen Dörfern des Banats erzählt wurde. Folglich, als Maria Theresia wegen der Kriege in Geldnot war, wollte sie das ganze Banat für 3 Millionen Forint verkaufen. Prinz Batthyány wollte das Gebiet kaufen, aber nachdem er das Banat bereiste, hat er von seiner Absicht Abstand genommen: "Der Banat ist nichts als ein riesiger Himmel und darunter ein riesiger Sumpf." (KOHL, 2014. 290.). Auf dem Gebiet des Banats wurde das System der Komitate in 1779 wieder hergestellt. In den 1780-er und 1790-er Jahren versteigerte die Monarchie riesige Gebiete im Banat. Die Käufer waren Adelsfamilien, die ihren Adelstitel von Maria Theresia als Anerkennung für die militärischen Dienste des Familienoberhauptes bekommen hatten. Dem Adel gelang es in kurzer 10 PREFAŢĂ I VORWORT | ELŐSZÓ
