Szilágyi Mária: Domeniul de la Jimbolia - Das Landgut von Hatzfeld - A Zsombolyai uradalom (Székesfehérvár, 2016)
Előszó
PREFAŢĂ I VORWORT | ELŐSZÓ Administraţia habsburgică a început să colonizeze teritoriile mlăştinoase, depopulate ale Banatului la începutul secolului al XVIII-lea, după alungarea otomanilor. în ciuda colonizării bine organizate, celor în cauză nu le-a fost uşor, deoarece ţinutul era aproape de necirculat. Călătorul german Johann Georg Kohl scria despre Banat la mijlocul secolului al XlX-lea următoarele: „Pe vreme ploioasă, drumurile ce străbat pământul gras, negru, greu al Banatului sunt într-adevăr incredibil de proaste” (KOHL, 2014. 285.). în acea perioadă a început dezvoltarea ţinutului, care şi-a atins apogeul la sfârşitul secolului al XlX-lea, reuşind să-şi păstreze această bunăstare până la Primul Război Mondial. După pacea de la Pojarevăţ încheiată între Habsburgi şi otomani în 1718, în această regiune a luat naştere Banatul Timişan, aflat direct sub conducerea Vienei. Kohl a notat şi o întâmplare, care se povestea în mai multe sate bănăţene locuite de nemţi. Potrivit acesteia, când Maria Tereza a cam rămas fără bani în urma războaielor, a vrut să vândă întregul Banat pentru 3 milioane de florini. Prinţul Batthyány a vrut să achiziţioneze ţinutul, dar după ce a călătorit prin Banat, şi-a schimbat intenţia: „Banatul nu este altceva decât o mare boltă cerească, iar sub ea, o mlaştină imensă” (KOHL, 2014. 290.). Pe teritoriul Banatului, sistemul comitatelor a fost restabilit în 1779. între anii 1770-1780, Monarhia a scos la licitaţii terenuri uriaşe din Banat, cumpărătorii fiind în mare parte acele familii nobiliare PREFAŢĂ I VORWORT | ELŐSZÓ 9 PREFAŢĂ I VORWORT | ELŐSZÓ
