Kovách Géza: A Bánság demográfiai és gazdasági fejlődése 1716-1848 - Dél-Alföldi évszázadok 11. (Szeged,1998)

EVOLUTIA DEMOGRAFICÁ A BANATULUI ÍNTRE 1716-1848

alte neamuri: italieni, francezi, spanioli, bulgari, craşoveni, mai târziu unguri, cehi, slovaci, etc. Contele Mercy a împărţit noua provincie în 13 circumscripţii şi 6 districte militare. Potrivit conscripţiei din 1717 în Banat în 648 localităţ au fost găsite 21 821 case. In prima etapă, la început au fost aduşi în special minieri, meşteşugari, iar după 1720 şi ţărani. Până în anul 1735 în Banat noii colonişti au fost stabiliţi în 78 de aşezări. Pentru ridicarea agriculturii spre mijlocul secolului al XVIII-lea s-a trecut la canalizarea apelor şi desecarea bălţilor, în jurul Timişorii începând din 1720, iar în dealungul Beghei între 1750 şi 1754. Paralel cu sistematizarea râurilor au avut loc şi angajamente în cultura orezului, mai ales la Peciul Nou, Ciacova, Denta, Deta, Gătaia, Omor, etc. Speranţele în ridicarea mineritului şi industriei au dat doar rezultate modeste, baza principală a economiei rămânând agricultura, ceea ce reiesă şi din valoarea exportului şi importului. Această situaţie a îndemnat-o pe împărăteasa, ca începând din 1762 să pornească al doilea val al colonizărilor. De această dată colonizările au fost mai bine pregătite şi mai sistematice. Coloniştii s-au bucurat de mari înlesniri şi ajutoare din partea statului. în urma politicii mercantiliste a Vienei în Banat viaţa economică s-a bucurat de o deosebită prosperitate. Pe de o parte ţăranul bănăţean în tot cursul secolului al XVIIIlea s-a bucurat de posibilitatea răscumpărării a robotelor şi a altor sarcini urbariale. în fond nici nu se poate vorbi de o iobăgie tradiţională, ci mai mult de contractualişti de tip occidental. în urma canalizărilor şi desecărilor imense suprafeţe s-au transformat în arături, fâneţe şi izlazuri. în afară de pământul urbarial mari teritorii, aşa numite „iiberlanduri" au stat la dispoziţia ţărănimii ori sub forma de contract, ori cu timpul şi acestea fiind trecute în contul sesiilor urbariale. Când în 1779 guvernarea militară şi camerală a fost înlocuită cu cea comitatensă, în 1780 va fi aplicat urbariul şi în Banat. Textul urbariului a fost publicat în limba română de academicianul D. Prodan. Urbariul din Banat a fost pregătit de contele Nitzky, care a luat în considerare situaţia specifică a Banatului, drept urmare urbariul bănăţean a fost mult mai avantajos, decât cel din Ungaria. O sesie întreagă se compunea din 24 iugăre arături, 6 iugare fâneţe, 3 iugare păşuni şi un iugăr intravilan, în total 34 iugăre, măsurate cu 1 600 stânjeni pătraţi, până ce în Crişana şi celelalte judeţe din vestul Ungariei o sesie întreagă se ridica la 38 iugăre, măsurate cu 1 100 stânjeni pătraţi. Robotele puteau să fie răscumpărate şi mai departe cu 10 creiţari la robotele cu palmele şi 20 creiţari la robotele cu jug. Fumăritul era mai redus decât în comitatele ungare, iar dările erau răscumpărat între 38 şi 51 creiţari în raport cu calitatea sesiei. Cârciumeritul era îngăduit între 28 septembrei şi 25 decembrie. Comunităţile se bucurau de o largă autonomie internă. în continuare în lucrare este prezentată statistică urbariului pentru fiecare sat, care în total în cele trei comitate se prezintă după cum urmează.