Kovách Géza: A Bánság demográfiai és gazdasági fejlődése 1716-1848 - Dél-Alföldi évszázadok 11. (Szeged,1998)

EVOLUTIA DEMOGRAFICÁ A BANATULUI ÍNTRE 1716-1848

EVOLUŢIA DEMOGRAFICĂ A BANATULUI ÎNTRE 1716-1848 EXTRAS Lucrarea înainte de toate încearcă să clarifice ce se înţelege prin Banat, regiune cuprinsă între Mureş, Tisa, Dunărea şi Carpaţii Sudici. Noţiunea de „Banat" în fond apare doar după 1716, când în urma campaniei imperiale conduse de prinţul Eugen de Savoys turcii sunt izgoniţi şi noua provincie va fi ocupată de imperiul austriac. Drept urmare „Banatul" va fi încorporat în imperiul austriac, guvernat direct din Viena. Ca prim guvernator va fi numit graful Mercy. Totul se trece în proprietatea erariului. Guvernarea militară şi erarială va dura până la anul 1779, când la sfârşitul domniei Măriei Tereza Banatul va fi incorporat în sistemul comitatens al coroanei ungare. Vor fi înfiinţate cele trei comitate: Caraş-Severin, Timiş şi Torontal. Zona grănicerească va mai rămînă sub autoritate militară pînă în anul 1872. In capitolul al doilea autorul trece în revistă istoriografia Banatului, arătînd că deşi atât istoriografie maghiară, română, cât şi cea germană este extrem de bogată, totuşi până-n prezent nu s-a făcut o prezentare în ansamblu privind dezvoltarea generală demografică şi economică din perioada amintită. Fiecare în parte a căutat să privească problema doar prin prisma naţiunii respective. Cea românească s-a abundat mai cu seamă în istoria bisericii ortodoxe, cea germană în prezentarea colonizărilor, iar istoriografia pozitivistă maghiară cu toate rezultatele sale apreciabile s-a axat asupra prezentării localităţiilor, a familiilor nobiliare, şi a istoriei locale. Doar în ultimele decenii, istoricii români bănăţeni, în special I. D. Suciu şi Costin Feneşan s-au angajat în prezentarea vieţii economice, mai ales pe paginile anuarelor Banatica, Tibiscum şi Analele Banatului. în capitolul următor autorul prezintă perioada guvernării lui Mercy. Conscripţia din 1717, harta din 1723, precum şi descrierea lui Griselini dovedesc că Banatul în timpul ocupaţiei otomane a suferit mult. O serie de aşezări au dispărut, s-au depopulat, mari suprafeţe au fost inundate de apă, s-au transformat în bălţi. Din punct de vedere etnic populaţia era română sau sârbă. Pentru ridicarea provinciei, reînsănătoşirea vieţii economice Mercy de la bun început a hotărît repopularea ţinutului, aducând noi colonişti îndeosebi din Germania. Istoriografia germană şi cea maghiară în trecut a împărţit colonizările în trei mari etape: cea din perioada lui Carol al IlI-lea cea din perioada lui Măria Tereza şi cea din timpul lui Iosif al Il-lea. După părerea autorului această împărţire este artificială, deoarece ea se referă doar la coloniştii germani. în fond n-a fost niciodată o întrerupere, întrucât alături de coloniştii germani, în cursul deceniilor au fost fondate o serie de aşezări româneşti sau sârbeşti, iar pe lângă etnia germană, au fost aduşi în Banat şi