Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 20. (Székelyudvarhely, 2020)
Focht Anna: Gorka Géza padlóváza restaurálása
Restaurarea unui felinar neobaroc din fier forjat Szidónia Pál Scurt istoric Felinarul a ajuns în colecţiile Muzeului de Arte Aplicate din Budapesta probabil după cel de-al Doilea Război Mondial, când în urma curăţirii ruinelor, a fost recuperat împreună cu alte obiecte afectate.1 Conform tradiţiei orale, felinarul a fost recuperat probabil dintre ruinele cetăţii regale de la Buda, acest fapt însă nu este susţinut nici prin documentaţie scrisă, nici prin fotografii. Nu poate fi exclusă nici provenienţa din afara capitalei sau chiar din zone din afara graniţelor de astăzi. însă pe baza dimensiunilor şi a înaltei calităţi a execuţiei se poate afirma cu certitudine că locul său original era într-o zonă acoperită, protejată a unui palat sau castel. Conform istoricului de artă al Muzeului de Arte Aplicate, Ildikó Pandúr, obiectul datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea. Elementele stilistice ale felinarului evocă forme caracteristice stilului baroc. Formele ondulate de melc, frunzele de acant, palmetele şi motivele de scoică indică stilul neobaroc. Ornamentaţia bogată şi elementele vegetale sunt caracteristice perioadei din care datează. Prin structura dinamică a elementelor decorative suprapuse este un exemplu spectaculos al artei fierului forjat practicat cu măiestrie, în stil istoricizant la cumpăna secolelor XIX-XX. în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu noul elan al construcţiilor, a renăscut şi arta decoraţiunilor din fier forjat, realizate manual în tehnica tradiţională; în anii 1870 aceste decoraţiuni au reapărut mai întâi la clădirile exigente, în special cele publice, iar după anii 1880 au cunoscut o răspândire mult mai largă. în contrast cu materialul robust, rustic al obiectelor din fier forjat baroce, în perioada istoricismului, meşterii lucrau din plăci rectangulare, subţiri, fin laminate. în prima etapă stilul a fost definit de elemente renascentiste, iar din anii 80 ai secolului a devenit dominantă ornamentica barocă până la răspândirea stilului Art Nouveau.1 2 în această perioadă, pe lângă germani şi francezi, fierarii maghiari se numărau printre maeştrii remarcabili ai domeniului.3 Cel mai însemnat maestru al perioadei este considerat a fi Gyula Jungfer. Alături de el, printre mulţi alţi artişti fierari de apreciat, la Budapesta activau: Ede Alpár, Sándor Arkay, József Hochmann, Ede Pick. Deşi din atelie-1 Aceste obiecte de multe ori au rămas fără număr de inventar, ca şi felinarul. 2 Pereházy 1982. p. 44. 3 Pereházy 1982. p. 49. rul Jungfer ne-au parvenit multe artefacte, nu considerăm că acest felinar este de aceeaşi provenienţă întrucât atât caracteristicile stilistice, cât şi tehnica de confecţionare diferă de cele realizate în atelierul menţionat. Acest fapt este dovedit de mai multe soluţii tehnice utilizate. Piesele realizate de atelierul Jungfer sunt din materiale puţin mai robuste şi denotă un finisaj mai grosier. Evoluţia artei fierului forjat în această perioadă poate fi urmărită în seria de reviste conţinând mostre pentru industriaşi şi şcoli industriale, apărută între 1884 şi 19034, dintre care într-o publicaţie cu mostre pentru industria fierului şi metalurgiei (Vas- és Fémipari Mintalapok), din 1884 apare desenul unui felinar proiectat de Albert Schikedanz (fig. 1). Desenul fiind foarte stilizat, nu putem afirma cu certitudine că este identic cu artefactul restaurat, dar este foarte asemănător atât din punctul de vedere al formei, cât şi al ornamentaţiei. Din desen putem deduce că aceste felinare puteau fi suspendate şi cu ajutorul unor instalaţii montate în perete. Felinarul Felinarul are o înălţime de 155 cm, lăţime de 62 cm şi o greutate de 45 kg (fără elementele de sticlă). Unitatea centrală este o structură confecţionată din elemente de oţel prefabricate şi îndoite în formă de „L”, sudate cu alamă. De partea inferioară şi cea superioară a acestei unităţi centrale au fost ataşate alte structuri, suprafaţa cărora a fost decorată cu ornamente aplicate. Elementele de structură au fost realizate prin forjare şi sudare prin batere la cald, din elemente laminate, de secţiuni pătratice şi dreptunghiulare. Ornamentele au fost realizate prin cizelare din tablă de 0,4-0,8 mm grosime, având forme şi motive de o varietate bogată. Pentru zona centrală sunt caracteristice grilajele decorative îndoite din profiluri cu secţiune pătrată, pe care s-au aplicat vrejuri de lauri, palmete şi frunze de acant (foto 1). Colţurile superioare şi inferioare sunt decorate cu frunze de acant mai mari. Atât pe partea inferioară, cât şi pe partea superioară sunt prezente aşa-numite plăci perforate (foto 2-3) şi elemente imitând draperii (foto 4-5). Cu excepţia structurii, elementele aplicate au fost fixate cu şuruburi tip BSW5, de dimensiuni diferite, în poziţii 4 Sub titlul „Mintalapok iparosok és ipariskolák számára”, Editat de Min. Reg. al Comerţului. 5 Semnificaţia BSW: British Standard Whitworth, în limbajul cotidian „filet whitworth”. 220
