Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 20. (Székelyudvarhely, 2020)
Focht Anna: Gorka Géza padlóváza restaurálása
în pofida multelor asemănări, colţii de mamut şi de mastodont se pot deosebi de fildeşul de elefant în baza unghiului Schreger - care este totdeauna unghi ascuţit la mamut şi mastodont, şi unghi obtuz, la elefant.15 La stabilirea reală a unghiului Schreger se va lua în considerare marginea exterioară a colţului, pentru ca unghiul să arate spre exterior. în partea exterioară liniile Schreger se văd de obicei mai bine. Dacă vrem un rezultat exact, trebuiesc văzute pe colţ mai multe unghiuri, fiindcă se poate întâmpla că dacă vrem să tragem concluzii doar dintr-un unghi ori din prea puţine unghiuri, vom obţine rezultate greşite. Deosebirea colţului de mamut de colţul de elefant este posibilă şi cu ajutorul razelor UV, însă metoda aceasta nu este sigură totdeauna. Colţul de mamut prezintă o fluorescenţă violetă, de catifea în locurile unde s-a produs în interiorul său fosfat de fier (vivianită), ceea ce la lumina naturală are culoare brun sau albastru-turcoaz.16 Morsa (Odobenus rosmarus) Morsa trăieşte pe malurile mărilor din jurul Polului Nord. Masculul poate ajunge la o lungime de 4,5 m, şi greutatea de o tonă; femela are lungimea de 282-338 cm şi masa cca 800 de kg. Colţii lor, provenind din modificarea incisivilor superiori fără rădăcină încep să apară la vârsta de 4-5 luni a animalelor, şi cresc pe parcursul întregii vieţi (foto 6). Colţii masculilor sunt mai puternici, cu circumferinţa la bază de 16-20 cm, iar la femele doar 11-13 cm. Colţii sunt drepţi, sau se curbează puţin către interior. Vârful lor se toceşte în continuu, din cauza folosirii.17 Dintre toate animalele care trăiesc şi în prezent, cei mai lungi colţi - după elefant - îi are morsa. Lungimea lor poate ajunge la un metru. Caracteristic pentru structura colţilor de morsă este faptul că smalţul exterior se poate toci la o vârsta timpurie a animalului. Partea interioară constă din două straturi de dentină diferite. Aşa-zisa dentină primară seamănă foarte mult cu dentina colţilor de elefant, dentină secundară însă seamănă cu o suprafaţă marmorată. Colţul este caracterizat şi prin fisuri fine longitudinale, care apar în secţiune transversală ca fisuri radiale (foto 7). Dinţii de morsă care se pot prelucra seamănă cu un cui rotund, de formă neregulată, având lungimea de cca 5 cm. Mare parte a lor este dentină primară, doar micul miez central conţine dentină secundară.18 La prelucrare trebuie să fim prudenţi, deoarece dentina secundară se rupe uşor. Este mai puţin rezistentă decât dentina primară. Hipopotamul (Hippopotamus amphibius) Hipopotamii sunt animale paricopitate, cu trupul greu, membrele scurte şi craniu puternic. Craniul lor este mare, 15 Espinoza - Mann - LeMay - Oakes 1990. pp. 81-83. 16 Espinoza - Mann 1999. p. 11. 17 http://hu.wikipedia.org/wiki/Rozmár. 18 Vezi: https://www.fws.gOv/lab/ivory_natural.php#elephant. cu maxilare superioare şi inferioare mari, masive. în cavitatea bucală, caninii inferiori sunt dezvoltaţi foarte mult, aproape ca nişte colţi. Masculii deseori se folosesc de ei la rivalizare, şi pot produce răni serioase adversarului. Mai mulţi dinţi ai hipopotamului s-au transformat în colţi, ai căror lungime poate ajunge la 25-30 centimetri. Secţiunea lor transversală19 se poate deosebi foarte bine de secţiunea fildeşului, deoarece cavitatea pulpară are forma caracteristică unui acoperiş (foto 8). Caşalotul mare şi orca Caşalotul mare (Physeter macrocephalus) se găseşte în toate oceanele lumii. Lungimea masculilor este 15-20 m, a femelelor 11-13 m, greutatea lor poate ajunge la 45 respectiv 20 de tone. în maxilarul inferior se găsesc în general câte 25 de perechi de dinţi conici (între 20-30 de bucăţi într-una din jumătăţile maxilarului). Lungimea medie a dinţilor este de cca 20 cm. Dinţii orcilor (Orcinus orca), animal numit eronat balena ucigaşă, aparţinând tot ordinului cetaceelor, sunt mai mici. Secţiunea dinţilor de formă conică a ambelor specii este rotundă sau ovală. Sunt construite din inele concentrice vizibile. La aceste specii dentina se separă de partea de cement de culoare deschisă printr-un inel de tranziţie, pronunţat, închis la culoare. Narvalul (Monodon monoceros) Narvalul este un animal marin făcând parte din ordinul Cetacea. Din cei doi dinţi orizontali ce cresc din maxilarul masculilor cel din stânga se modifică, devenind colţ, a cărui lungime poate ajunge la 2-7 m. Rareori ambii dinţi devin colţi. Suprafaţa colţului se prezintă ca şi cum ar fi răsucită ca o spirală.20 Din traiectul nervului ce se întinde în interior pornesc spre suprafaţa dintelui mai multe milioane de terminaţii nervoase. Cavitatea pulpară traversează toată lungimea colţului. Stratul de cement este separat de dentină printr-un inel pronunţat, de culoare deschisă. Se caracterizează prin fisuri longitudinale din stratul de cement către dentină. Dentina este constituită de straturi concentrice. Mistreţul african (Phacochoerus aethiopicus) în cazul porcului mistreţ african caninii inferiori şi superiori s-au transformat mult, devenind colţi foarte arcuiţi (foto 9). Perechea superioară de colţi foarte încârligaţi poate ajunge chiar la o lungime de 30 cm, în partea superioară colţii sunt acoperiţi de un strat de smalţ, care se toceşte repede. Colţii mult mai scurţi şi ascuţiţi sunt acoperiţi în întregime de stratul de smalţ.21 Secţiunea colţilor 19 Vezi: https://www.fws.gOv/lab/ivory_natural.php#elephant. 20 https://www.fws.gOv/lab/ivory_natural.php#elephant şi Hartman 1999. pp. 21-22. 21 https://hu.wikipedia.org/wiki/Szavannai_varacskosdiszn0. 188
