Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)

Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása

Restaurare Curăţire — desprindere în cazul textilelor, îndepărtarea murdăriei superficiale se poate realiza prin curăţiri uscate, cu microaspiratorul printr-o sită sintetică densă. Sita previne deteriorarea or­namentelor slăbite, slab fixate. în cazul lemnului şi al hâr­tiei, curăţirile mecanice se pot realiza cu burete de latex, radieră de vinii moale sau cu praf de radieră iară conţinut de sulf. Curăţirea umedă a diferitelor componente ale evanta­iului poate avea loc doar separat, în stare desfăcută, dato­rită sensibilităţii diferite la apă. Tratamentele apoase sunt necesare, pentru că apa, pe lângă efectul său de îndepărta­re a murdăriei şi de îmbunătăţire a pH-ului, are şi efect de emoliere. Ca rezultat al acestuia din urmă, zonele şifonate se pot netezi şi se pot readuce la forma adecvată. După spălare, reaşezarea firelor textile pe sensul fibrelor şi pre­sarea hârtiei se face în stare umedă şi necesită o suprafaţă plană. însă prezenţa spiţelor rigide şi spaţialitatea acestora îngreunează efectuarea acestor operaţiuni, ele pot provoca chiar noi deteriorări. Trebuie de asemenea avut în vedere că spiţele confecţionate din lemn, scoică, os sau chitină, în urma tratamentelor apoase se pot deforma. De aceea este necesară desprinderea planului textil de pe spiţe. înainte de desprindere este foarte important să docu­mentăm prin desene şi fotografii poziţia materialelor ce urmează a fi desprinse şi poziţia spiţelor, care ulterior vor ajuta la reasamblarea elementelor conservate. Pe desen trebuie marcate exact punctele de fixare. Scopul primului pas al desprinderii este înlăturarea ur­melor intervenţiilor anterioare neadecvate. Firele cu care s-au cusut rupturile se pot îndepărta mecanic, cu foarfecă şi pensetă. Dacă fixarea s-a realizat cu adeziv, mai întâi trebuie încercată îndepărtarea acestuia în stare uscată. Dacă metoda mecanică nu dă rezultate, adezivul se poate dilua, se poate dizolva cu ajutorul unui tampon de vată umezit (foto. 1), prin comprese locale sau prin direcţionarea furtu­nului de la umidificatorul cu ultrasunete pe zona respectivă (foto 2). La îndepărtarea adezivilor sintetici se pot încerca solvenţi organici, dar trebuie ţinut cont de faptul că acestea pot deteriora textilele.23 Dacă adezivul îmbătrânit s-a întărit în aşa măsură încât s-a desprins de pe suport, trebuie înlătu­rate doar rămăşiţele acestuia. Următorul pas este desprinderea de pe spiţe a tivurilor de la bază şi de la marginea exterioară a evantaiului, care de obicei sunt mult deteriorate, rupte şi detaşarea materia­lelor plane. Firele de cusătură şi adezivii se pot îndepărta prin metodele descrise mai sus, marcând punctele de fi­xare pe ţesături cu aţă albă, iar pe hârtie cu creionul. Sunt cazuri când benzile textile de tivire nu se pot desprinde de pe suport fără deteriorarea celui din urmă, astfel cele două elemente componente vor fi conservate împreună. 23 La îndepărtarea adezivilor sintetici ai evantaielor de hârtie se foloseşte des acetona, care duce la uscarea excesivă a textilelor. Reyes-Barrera- Cumming 2012, După desprinderea materialului plan de spiţe, trebu­ie decisă măsura în care se doreşte continuarea desprin­derii, având în vedere că este de preferat păstrarea a cât mai multor urme ale tehnicii de confecţionare originale. De exemplu în cazul feţei croite din mai multe bucăţi, nu este necesară desprinderea textilelor de diferite tipuri. Planul evantaielor este de multe ori compus dintr-o mă­tase cu ţesere tip pânză în combinaţie cu dantelă, a căror curăţire apoasă se poate realiza împreună, fără deteriora­rea lor. Conservarea spiţelor se poate realiza de asemenea, în general, în starea lor iniţială, fiind prinse între ele. Când vătămarea se află într-o zonă unde nu se poate interveni fără desfacere, este necesară îndepărtarea nitului de prin­dere. în cazul în care nitul are la ambele capete bumbi sferici, îndepărtarea acestora se poate realiza doar prin tăierea uneia dintre capete. Este foarte important ca după desprindere să realizăm tiparul evantaiului aşezat în plan. Desenul ajută rearanja­­rea pe formă a evantaiului după tratamentele umede, ast­fel se pot evita deformările şi schimbările în dimensiune. Dacă nu este posibilă desfacerea din cauza ornamen­telor care fixează între ele cele două straturi textile (ex. broderii sau cusături ce fixează paietele), trebuie renunţat la tratamentele cu apă. Tot aşa nu se pot realiza netezirea şi nici redarea formei.24 Curăţirea umedă a materialelor fibroase se poate re­aliza prin imersare, cu adaos de substanţă tensioactivă25 dacă este necesar. în cazul stofelor această operaţiune se realizează pe tiparul desenat anterior pentru o potrivi­re exactă. Este eficientă realizarea unei căzi de mărimea evantaiului, căptuşit cu folie de polietilenă, baza căreia o poate constitui tiparul aşezat pe o placă de polistiren, iar cele patru laturi fiind formate din plăci înguste de polisti­ren, dintre care una se poate îndepărta în timpul clătirilor. La această metodă nu este necesară scoaterea textilelor din cadă pentru redarea formei sau mânuirea lor în stare udă, când acestea au o tendinţă accentuată de deformare.26 27 Aranjarea textilelor pe direcţia fibrelor se poate realiza fie fixând cu ace (foto 3) fie presând cu plăci de sticlă (foto 4). Experienţele au dovedit că în cazul în care dantela nu a fost fixată pe structură imediat după tratamentele ume­de şi uscare, ea poate scădea în dimensiune după câteva săptămâni.2 După o nouă umezire ea se poate modela din nou, însă dacă textila rămâne fixată până la reasamblare, modificarea dimensională se poate evita. Pe ţesături pot fi elemente sensibile la apă care exclud tratamentele prin imersare. Asemenea cazuri reprezintă apreturile care se folosesc cu scopul de a conferi o ţinută mai rigidă textilelor. în contact cu apa acestea se înmoaie şi devin lipicioase. De asemenea, la umezire se pot solu­­biliza, dilata sau pot „sângera” ornamentele: straturile de 24 Várfalvi 1996. 25 Substanţele tensioactive folosite în restaurarea textilelor pot fi neionice (ex. Genapol UD 080) sau anionice (ex. Hostapon T). 26 în caz contrar, la mânuirea evantaielor textile slăbite se recomandă fo­losirea unui suport de tul sintetic. 27 Nagy 2015. 160

Next

/
Oldalképek
Tartalom