Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)

Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben

contraforţilor în vederea consolidării pereţilor, majoritatea picturilor murale au fost distruse. Scena păstrată pe o suprafaţă mai mare este fragmentară şi erodată, reprezentarea este greu de interpretat. în centrul imaginii se conturează un baldachin trilobat, sub care stătea probabil Maica Domnului cu Pmncul în braţe. La dreapta stă îngenuncheat un înger înaripat, întors către figura centrală. Presupunem, că pe latura stângă stătea în poziţie simetrică perechea îngerului, din care nu s-a păstrat nimic.

Picturile au fost realizate în tehnica al fresco. La scena situată deasupra intrării sudice, tencuiala a fost pictată cu un fundal alb, apoi au fost zgâriate elementele arhitectonice şi formele geometrice din cadrul ornamental. Pe alocuri se identifică urme roşii, rămase probabil de la desenul preliminar, dar datorită uzurii şi caracterului fragmentar, nu putem afirma acest lucru cu certitudine. Schiţarea compoziţiei a fost urmată de executarea elementelor de decor şi de pictarea figurilor. în final a fost pictat chenarul decorativ al scenei. Formele geometrice au fost incizate în tencuială cu liniar şi compas. La formele circulare se regăseşte punctul unde a fost înfipt compasul. Tencuiala s-a fărâmiţat la margini, ceea ce sugerează, că era deja zvântată în momentul incizării. Este interesant faptul, că părţile figurative nu au fost incizate.

Probabil şi pereţii laterali ai turnului erau pictaţi; cu prilejul intervenţiilor de restaurare din 2012, s-au identificat resturi de pictură murală pe suprafaţa acoperită de contraforţii sudici ai turnului {foto 24).

Analize microscopice

Rezultatele analizelor de microscopie optică au arătat că stratul de intonacco al registmlui superior se compune din var şi nisip. Tencuiala este bogată în liant, şi în compoziţia sa se identifică mici bulgări de var, atingând dimensiuni de mai mulţi milimetri, care sugerează o tehnică de stingere uscată a varului. Culoarea liantul este de un alb murdar; dizolvarea lentă a carbonaţilor sub acţiunea acizilor sugerează că varul a fost obţinut dintr-un calcar dolomitic, sau materialul de umplutură conţinea şi calcar dolomitic măcinat. Imaginile realizate despre fracţiunea de nisip, arată două fracţiuni bine delimitate. O fracţiune foarte mică de argilă, cu granulaţie foarte fină, de culoare mai deschisă, şi una mai mare, cu granulaţie între 0,2-0,5 mm. Apar şi câteva particule mai mari, mai grosolane, cu dimensiunea maximă de 2,63 mm. Laturile particulelor sunt rotunjite, având o formă mai mult sferică, decât alungită. Ca material de adaos hidraulic, au amestecat în mortar praf de cărămidă, cu scopul de a spori rezistenţa mecanică a tencuielii. Dimensiunea particulelor este mai mică de 1,14 mm. Cărămida pisată constituie aproape jumătate din materialul de umplutură.7 Datorită compoziţiei, tencu7 Kriston 2002. p. 14. ”Cu cât mai mare este proporţia liantului hidraulic în mortar, cu atât duritatea tencuielii este mai mare şi activitatea capilară mai mică”.

iala se păstrează în stare bună, cu o rezistenţă satisfăcătoare. Nu conţine adaosuri de materiale vegetale fibroase ori cărbune.

Imaginile realizate despre secţiunile microscopice arată că granulele materialului de umplutură sunt înglobate în întregime în liant. Pictura a intrat în contact direct cu tencuiala.

La realizarea picturii au folosit culori de pământ, cărbune şi var. Analiza efectuată cu microscop în lumină polarizată, a identificat următorii pigmenţi: ocru roşu, ocru galben, cărbune vegetal şi var. Pentru obţinerea unor tonuri mai deschise au amestecat culorile cu var. Fundalul aparent albastru închis, a fost obţinut din amestec de cărbune vegetal şi var. Pentru aplicarea luminilor, în loc de albul San Giovanni, au folosit var aplicat în mai multe straturi sau într-un strat gros.

Tencuiala registrului median este identică cu tencuiala registmlui superior. Din punct de vedere stilistic picturile celor două registre datează din aceeaşi etapă de execuţie, fapt susţinut şi de rezultatele analizelor microscopice. întâlnim aceeaşi pigmenţi ca şi în cazul legendei Sfântului Ladislau.

Tencuiala registmlui inferior diferă în mod semnificativ de tencuiala celorlalte două registre superioare. Este tot o tencuială de var şi nisip, dar diferă prin proporţiile componentelor şi prin materialul de umplutură. Conţine mai mult nisip cu particule colorate. Proporţia de var şi nisip este de 3:1. Se observă şi în această tencuială aglomerate de var cu mărime de mai mulţi milimetrii. Materialul de umplutură nu a fost spălat de data aceasta, resturi de impurităţi argiloase au rămas în nisip. Fracţiunea de nămol a materialului de umplutură conţine mult fier, acestuia i se datorează culoarea maro închis. Particulele de nisip prezintă o granulometrie între 0,2-1 mm. Principalele sale componente sunt cuarţul şi alte minerale colorate. Nu conţine materiale hidraulice.

La realizarea picturii s-au folosit culori de pământ, var şi cărbune vegetal. Pe baza caracterelor optice, pigmenţii folosiţi sunt următorii: ocru roşu, ocru galben, var şi cărbune vegetal. Culorile, nuanţele deosebit de vii, au fost obţinute prin amestecul acestor pigmenţi. Pentru albastrul deschis al fundalului s-a folosit cărbune şi var. Albastrul închis din spatele leviatanului şi al apostolilor a fost obţinut din cărbune de lemn. Roşul intens, culorile roz şi galben deschis au fost obţinute din nuanţele de ocru roşu şi galben, în amestec cu var.

Tencuiala picturilor, situate deasupra porticului, seamănă cu tencuiala registmlui inferior din navă. Pigmenţii utilizaţi sunt: ocm roşu, ocru, var şi negru de cărbune (foto 25).

Probele prelevate din fragmentele de tencuială cu pictură murală, găsite la baza turnului, arată similitudini cu tencuiala celor două registre superioare din navă. Pe aceste bucăţi s-au identificat ocm roşu, ocm şi cărbune vegetal (foto 26).

96