Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)
Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben
Picturile murale din registrul inferior Picturile registrului inferior diferă de cele din registrele superioare prin datare, tehnică de execuţie şi stil. înălţimea suprafeţei pictate măsoară 160 de cm de la limita chenarului decorativ al registrului superior până la chenarul inferior. Fiecare scenă a registrului este încadrată de o bandă roşie. Partea superioară a primei scene din capătul vestic, este distrusă. Se observă faptul, că tencuiala registrului inferior a acoperit cândva treimea inferioară a primei scene din legenda Sfintei Margareta (foto 16). Limitele câmpurilor nu au fost incizate în tencuială şi nu se identifică nici urma sforii de trasat. Scenele au fost pictate succesiv din stânga spre dreapta. Prima zonă tencuită şi pictată are o lungime de 250 de cm şi cuprinde Cortegiul mântuiţilor (foto 17). Pe suprafaţa următoare, cu dimensiunea redusă de 160 de cm, a fost pictată scena învierea morţilor (foto 18). Urmează un tronson de 200 de cm, care include scenele Cosmogonia şi Mantia Fecioarei, apoi o suprafaţă tencuită cu o lungime de 260 de cm, cu Pantocratorul (Isus pe tron, judecând) şi Apostoli (foto 19). Scena de încheiere a acestui ciclu, Sfântul Mihail cu damnaţii în faţa Leviatanului, ocupă ultima zonă tencuită, lungă de 160 de cm. Urmează o suprafaţă, lungă de 230 de cm, cu trei scene: Sfânta Doroteea, Năframa Veronicăi şi Sfânta Elena. Registrul inferior se încheie cu o suprafaţă tencuită cu o lungime de 165 de cm, reprezentându-1 pe Sfântul Nicolae cu cele trei fete, vizibile sub arcade. La ultimul registru, precum şi la celelalte două, situate deasupra lui, a fost pictat în prealabil fundalul imaginii, apoi personajele. La scena Judecăţii de Apoi, figurile au fost pictate pe un fundal gri şi ocru. Prima dată a fost aplicat griul, sugerând probabil cerul, apoi ocrul, reprezentând solul. La lacunele stratului de culoare de la portrete, se observă griul fundalului, ceea ce indică faptul, că griul a fost aplicat pe întreaga suprafaţă, fără să fi fost lăsate liber zonele unde urmau să fie pictate figurile, în ciuda faptului că au schiţat compoziţia în prealabil. în multe locuri detaliile picturii s-au desprins sub formă de lamele, sugerând faptul că tencuiala era deja zvântată în momentul prelucrării detaliilor finale. La figurile îngerilor, care deschid mormintele la Judecata de Apoi, s-au desprins, s-au pierdut aproape în totalitate penele lungi ale aripilor şi părul, amănunte pictate la finalul execuţiei (foto 20). Pe ocrul aureolei îngerilor apar în mod accentuat culorile de fond deschise ale portretelor, părul păstrându-se doar în urme. în scena învierea morţilor, se observă şi cu ochiul liber un decalaj al picturii finale faţă de desenul preliminar la trompeta şi aripile îngerilor. Capătul săbiilor din gura lui Isus tronând a fost schiţat de asemenea mai sus. Diferenţele de dimensiune între personaje, sugerează o ierarhizare. Acest fenomen apare deja la scena de debut a ciclului. îngerul înaripat din faţa mântuiţilor, are cele mai mari dimensiuni şi este urmat de figuri cu mărimi din ce în mai reduse. Reprezentarea Judecăţii de Apoi este dominată de figura centrală a Pantocratorului, care se întinde pe întreaga înălţime a registrului. Alături de diferenţele dimensionale, se observă o distingere a personajelor prin prelucrarea detaliilor picturale conform rangului, funcţiei ocupate. Portretul lui Isus, cele ale îngerilor şi ale apostolilor sunt cele mai amănunţite. îngerii şi sfinţii din Judecata de Apoi au aureole identice în fiecare scenă. Excepţie prezintă Sfântul loan, îngenuncheat în partea dreaptă a lui Isus şi îngerul înaripat de lângă el. Aureolele sunt schiţate cu ajutorul compasului, dar punctul central din mijlocul cercului, unde a fost înfipt compasul, nu se poate identifica datorită alterării suprafeţei. Contururile nu sunt incizate; ele au fost trasate cu o pensulă fixată pe compas. în afară de cele două excepţii, aureolele au fost pictate în felul următor: suprafaţa marcată prin cercul schiţat a fost pictată cu un fond ocru şi a fost conturată cu trei linii de diferite culori: roşu închis în interior, negru în centru şi alb pe exterior. în aureola lui Isus a fost pictată o cruce roşie. Spre deosebire de acestea, aureola lui loan este mult mai nuanţată (foto 21). Parcă ar avea o aureolă dublă. Culoarea de fond este şi aici ocru. La margine este conturată cu o linie neagră şi una roşie, urmând spre interior un cerc alb, din care pornesc raze de lumină spre exteriorul nimbului. în zona centrală culoarea de fond roşie se schimbă treptat în ocru, în măsură ce se apropie de chipul sfântului. Aureola îngerului, care îndrumă damnaţii spre infern, seamănă cu aureola celorlalţi sfinţi, cu excepţia unui detaliu: aici, de la linia interioară de contur, pornesc raze de lumină, îndreptate spre chipul îngerului. Veşmintele au o prelucrare simplă, cu o culoare de fond, faldurile reliefate fiind marcate cu alb. Ornamentele florale ale draperiilor nu urmăresc traseul ondulat al faldurilor, fiind pictate în mare parte cu şablon. O abordare distinctă se constată la îmbrăcămintea roşie a lui Isus şi la hainele îngerilor. La picioarele lui Isus se observă urme de arsuri, datorate probabil lumânărilor. Ultimele trei scene individuale ale registrului prezintă o abordare stilistică asemănătoare a aureolelor cu cele prezentate la Judecata de Apoi. Starea de conservare fragmentară nu ne permite o descriere amănunţită a caracterelor şi a tehnicii de execuţie. La partea inferioară, registrul se termină printr-o bandă decorativă geometrică, formată din cercuri întrepătrunse (foto 22). Cercurile au fost incizate în tencuială şi se observă şi punctul central al formelor, trasate cu compas. Pictura murală a continuat sub acest registm, însă tencuiala de pe soclu a fost îndepărtată şi înlocuită cu o tencuială pe bază de ciment. Cu prilejul intervenţiilor de restaurare din anul 2012, tencuiala de ciment a fost îndepărtată. Restaurarea din 2012a scos la iveală picturi murale şi pe pereţii exteriori ai bisericii (foto 23). Deasupra intrării actuale şi la dreapta de aceasta se păstrează fragmentele unei scene încadrate de un chenar decorativ. Mai exact, se identifică jumătatea unei scene şi chenarul decorativ al următoarei scene, situat în partea dreaptă a primei picturi. La deschiderea ferestrelor gotice în navă şi la construirea 95
