Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)
Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben
ALTARE / L^TE REFVLGENS DI / VI PETRI ATQVE PAVLI / APOSTOLI A META PAVPERTATIS. TVRBO DOLOS ASTRIS, FERIO STYGIS IGNE SVPERBOS / jESTVAT IGNITIS MENS VBI CECA ROGIS. Pereţii interiori ai bisericii au fost pictaţi, respectiv repictaţi în întregime în anul 1928 de către Herceg Ferenc, discipolul târgu-mureşean al pictorului Lotz Károly. Aceste picturi murale se păstrează şi astăzi pe bolta navei. în clădirea mănăstirii funcţiona şi o şcoală elementară; după desfiinţarea ordinului în 1949, a servit ca depozit, mai târziu ca internat de băieţi. După schimbările din 1989, biserica şi mănăstirea au fost retrocedate ordinului. Prezentarea mobilierului Altarul principal (foto 2) Alături de peretele estic al corului, s-a construit într-o manieră pretenţioasă altarul principal de mari dimensiuni, care acoperă întreaga suprafaţă. într-o poziţie puţin înaintată faţă de construcţia de lemn, se situează masa zidită a altarului cu tabernacolul. în scrinul central al altarului consacrat Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, se situează statuia Măriei, flancată de statuile celor doi apostoli respectiv ale Sfinţilor Regi Maghiari Ştefan şi Ladislau. Pe frontonul altarului vedem grupul statuar al Sfintei Treimi, înconjurat de îngeri. Altarul, realizat la mijlocul sau în a doua parte a secolului al XVIlI-lea, ocupă un loc distins printre capodoperele sculpturii baroce transilvănene. Data şi locul execuţiei, precum şi identitatea meşterului, sunt încă neelucidate, afirmaţiile noastre se restrâng la presupuneri. Conform cunoştinţelor noastre actuale, statuia centrală este reprezentantul unic al acestui tip iconografic în patrimoniul din Transilvania şi din Bazinul Carpatic (foto 3). Maria este reprezentată fără pruncul Isus, ţinând în mâna dreaptă crinul, simbolul purităţii, sub picioarele sale fiind înghemuit un eretic care scrie şi îşi apără încăpăţânat doctrinele, învăţăturile eronate. Maria este încoronată de doi îngeraşi. La statuile Fecioarei realizate înainte de reformă, chipul omenesc compus în semiluna aşezată sub picioarele Măriei (Şumuleu Ciuc, Sângeorgiu de Pădure), face referire probabil la Nestorie, cel care refuza calitatea Fecioarei de Născătoare de Dumnezeu; prin triumful Fecioarei este accentuată această calitate, precum şi fiinţa ei apocaliptică. Statuia Măriei din Odorheiu Secuiesc poate fi o reprezentare specifică, formulată în spiritul contrareformei. De-a lungul timpului, crinul s-a pierdut din mâna Măriei, la fel şi stiloul ereticului, iar un detaliu şi mai important - inscripţia de pe paginile cărţii deschise - a fost îndepărtat, distrus în mod intenţionat. Este posibil, ca inscripţia să fi oferit indicii concrete referitoare la interpretarea iconografică a compoziţiei, dar nu excludem nici ipoteza unor eventuale informaţii legate de realizatorii operei ori data execuţiei. Detaliile pierdute ne sunt cunoscute datorită unei plăci tipografice de la mijlocul sau din a doua parte a secolului al XVIII-lea, cu care a fost tipărit actul de adeziune la Congregaţia Maicii Domnului din Odorheiu Secuiesc.3 în biserica armeano-catolică din Dumbrăveni se păstrează o statuie de lemn cu o compoziţie foarte asemănătoare. Diferenţa constă în înlocuirea ereticului cu figura dracului, având aripi, coame şi gheare. Statuia din Odorheiu Secuiesc (foto 4-5) întruchipează ereticul ca o fiinţă umană; mai mult de atât, căciula strâmtă de pe cap cu cozoroc aminteşte de portul mai vechi din Ţările de Jos. La statuia din biserica armeană, cu privire la negarea ereziei şi accentuarea triumfării asupra ei, există ipoteza unei trimiteri către aspiraţiile armenilor transilvăneni din secolul al XVIII-lea, de a dovedi falsitatea acuzaţiilor de erezie emise la adresa lor.4 Din punctul de vedere al structurii, decorului şi iconografiei, altarul prezintă asemănări strânse cu altarele bisericilor franciscane din Mediaş, Deva şi Baia de Criş. Sculpturile traforate ale altarului din Deva, de dimensiuni mari, dinamice şi suple, precum şi statuile altarului din Mediaş, arată asemănări strânse cu altaml din Odorheiu Secuiesc. Presupunem, că sunt lucrările aceloraşi sculptori şi tâmplari, activi în cadrai ordinului franciscan în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Structura de tâmplărie a altarului a fost confecţionată, conform tradiţiilor epocii, din lemn de răşinoase, iar statuile şi ornamentele aplicate au fost sculptate în lemn de tei. Structura a fost pictată în alb monocrom ori în diferite nuanţe de roşu sau albastra, imitând marmura. Sculpturile au fost în mare parte aurite, alternând suprafeţele de aur mat cu cele lucioase. Contrar cu sursele documentare, credem că nişa statuii centrale, fiind unitară, formează o structură omogenă cu statuia Măriei; nu există indicii, conform cărora în locul statuii actuale ar fi stat mai devreme un crucifix (foto 6). Altarele laterale Cele şase capele laterale au fost înzestrate cu câte un altar de o execuţie valoroasă. în prima capelă de pe latura stângă, în central altarului se situează copia Icoanei Făcătoare de Minuni de la Cluj, pictată pe pânză, încoronată de un baldachin. Deasupra acestuia este amplasat un cartuş, care, presupunem că as-3 Muckenhaupt, 2007. pp. 48^t9. Probabil din atelierului lui Franz Leopold Schmittner, secolul al XVIII-lea. 21 x 11,5 cm. Inscripţie: în partea de sus: Tiszteltetik / Székely Udvarhelyt a T. P. Franciscanusok Templomában (Venerată în biserica franciscanilor din Odorheiu Secuiesc). în partea de jos: En ... mái Napon Fogadom, hogy á Makula / nélkül Fogantatott Sz. Szüzet, mint nagy Érdemű Pátronámot / tisztelem, és az ő aitatosságát életem Fottáig tehetségem Szerént / gyakorlom Isten Engem úgy szegéljen. An(n)o 17....... M. (Eu .......jur în ziua de azi, că o venerez pe Fecioara Neprihănită ca patrona mea şi voi trăi după putinţă pe toată durata vieţii mele cu smerenia, evlavia Ei. Aşa să mă ajute Dumnezeu. An(n)o 17 ). 4 Comunicare orală a lui Pál Emese. 112
