Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 14. (Székelyudvarhely, 2014)

Mester Éva: Nagyméretű üvegfestmények "in situ" vagy műtermi restaurálása

LISTA FIGURILOR

Fig. 1-2. Capitalband-ul în două culori, cum apare general şi coaserea lui simplă.

Fig. 3. Cele două culori ale capitalband-ului nu sunt egal proportionate, suportul acestuia este fixată pe fascicule prin câteva împunsături. Veneţia, 1498; Veneţia, 1501; Colonia, 1530.

Fig. 4. Suportul era fixat tară punct de împunsătură, cele două culori ale aţei de broderie sunt răsucite în jurul suportului în măsură egală, aţa nu este cusută în fascicule. Veneţia, 1519.

Fig. 5. Volumul este legat fără punct de împunsătură cu excepţia primelor şi ultimelor fascicule. La coasere au ocolit suportul capitalband-ului şi astfel au trecut la următorul fascicul. Grupa legăturilor maghiare renaşcentiste de tipul codicelui Lányi. Paris, 1512.

Fig. 6. Fasciculele erau nodate împreună la punctele de împunsătură, dar aţa de cusut a ocolit suportul capitalband-ului, după care a fost introdusă în următorul fascicul. Coaserea şi coperta codicelui Apor. Legătură din a doua parte a sec. 16 din Buda.

Fig. 7. Scobitură practicată în scoarţă pentru suportul capitalband-ului şi nervurile.

Fig. 8. Carte legată fără punct de împunsătură, capitalband-ul este brodat din mai multe fire. Lyon, 1516.

Fig. 9. Suportul capitalband-ului se fixează doar pe copertă, la blocul cărţii este legat doar prin firul de cusut, introdus în punctul de împunsătură. Pe colţul copertei au lăsat spaţiu pentru suportul capitalband-ului, pielea a fost trasă peste copertă şi fixată pe partea interioară cu pană. Paris, 1601.

Fig. 10. Câteva forme tipice de organizare a decorului imprimat pe legăturile tipului discutat. Magdeburg, 1600; Würzburg, 1710; Würzburg, 1684; Nürnberg, 1712; Nürnberg, 1702; Antwerpen, 1665.

Fig. 11. Schimbarea gradului de formare şi a ornamentaţiei pielii cotorului.

Câmpul cotorului este bogat imprimat, bindurile sunt practicate dublu. Lyon, 1539.

Câmpul între binduri este nedecorat, imprimarea trece pe scoarţe şi se încheie sub formă de triunghi. München, 1657.

Nervuri duble formate ca cele simple. Diliingen, 1680.

Nervură simplă, neprofilată. Fără datare.

Fig. 12. Schimbarea cusăturii şi a fixării scoarţelor.

Cusut pe nervuri duble de sfori. Basel, 1554. Nervură dublă cusută ca cea simplă. Nagyszombat, 15 80 (legătură mei târzie). Cusutpenervurăsimpluă. Augsburg,Dilinga, 1740. Nervura trecută prin scoarţă dinspre interior. München, 1657.

Capătul nervurii lipit sub formă de evantai pe partea interioară a scoarţei. Monasterium Westfaliae, 1659.

Fig. 13. Teşireaşidispariţiatreptatăaacesteiadepescoarţe. Scoarţa nu este teşită sub colţar. Basel, 1558. Teşirea accentuată prin imprimare. Wittenberg, 1565 .

Locul teşirii este semnat doar prin imprimare. Antwerpen, 1687.

Legătură cu scoarţă de hârtie cu închizătoare unică; scoarţa, datortă materialelor componente, nu este deloc teşită. Diliingen, 1691.

Fig. 14. închizătoare cu coame. Ingolstadt, 1565.

Fig. 15. închizătoare combinată. Wittenberg, 1563.

Fig. 16. închizătoare cu cârlig, în jur de 1643.

Fig. 17. Capătul suportului capitalband-ului se aşează în scobitura pe exteriorul scoarţei. Colonia, 1557— 1560; Lyon, 1539; Fragment de legătură, prima parte a sec. 16.

Fig. 18. Locul format pentru capitalband pe colţul scoarţei, tăietura întotdeauna se află la acelaşi nivel cu şnitul. Lyon, 1580.

Fig. 19. Capitalband-ul trece peste scoarţe. Monasterium Westfaliae, 1659; Vizsoly, 1590.

Fig. 20. Suportul de pergament lipit pe exteriorul scoarţei. Lyon, 1580; Sfârşitul sec. 16.

Fig. 21. Suportul de pergament lipit pe interiorul scoarţei. Antwerpen, 1650.

Fig. 22. Capitalband-uri cusute pe suport de pânză. Nürnberg, 1702; Frankfurt, 1710.

Fig. 23. Măsura formării şi poziţia capişoanelor pot fi diferite. Hamburg, 1587.

Scoarţele şi capişoanele aflate la acelaşi nivel. Ingolstadt, 1749; Frankfurt am Main, 1563.

Fig. 24. Pergamentul, asemănător legăturilor de piele era lipit pe cotor, pe colţul scoarţei de lemn au creat la fel loc pentru capitalband. Veneţia, 1655. Cotorul. Fig. 25. Nervurile pe legătură cu învelitoare separate de piele. Veneţia, 1601. Scoarţele de hârtie deformate de închizătoarele.

Fig. 26. Interiorul învelitoarei de pergament este pictat în alb şi căptuşit cu hârtie. Salisbury, 1691. Regensburg, 1679.

Fig. 27. Sub oglinda forzaţului se vede ainşlagul învelitoarei de pergament şi căptuşeala de hârtie sub acesta. Nürnberg, 1695.

Fig. 28. învelitoarea de pergament nu se lipeşte de cotor. Viena, 1686.

Fig. 29. Nervurile duble ale legăturii sunt cusute ca cele simple.

Cotorul caşurat între nervuri cu benzi înguste de pergament. Bamberg, 1672.

Cotorul caşurat cu bandă de pânză ţesută fin. Dillingen, 1723.

Fig. 30. Nervurile profilate pe învelitoarea de pergament.

Cusut pe nervură simplă. Colonia, 1666. Nürnberg, 1695.

106