Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)

Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából

ce este de mult timp un material de umplutură natural al tencuielilor din regiune.

In casa Bíró-Giczey au tencuit foarte frumos. Suprafeţele sunt atent finisate, netezite. Au obţinut această calitate prin aplicarea prealabilă a unui strat de tencuială cu granulaţie dură, în grosime de 1,5-2 cm. Au continuat cu un glet de var, cu conţinut de fărâmătură de calcar cernută, aplicat probabil umed pe umed (foto 7). Acest strat poate fi netezit foarte fin, şi avea probabil o culoare orbitor de albă. Din punctul de vedere al operelor, această preparaţie avea o importanţă majoră, deoarece artiştii au creat picturi deosebit de minuţioase, prelucrate bogat în detalii, cu o cromatică foarte vie, stridentă şi cu efecte, ce nu puteau fi obţinute pe suprafeţe prelucrate dur, proprii perioadelor baroce anterioare.

Picturile au fost realizate înainte de montarea tocurilor şi a cadranelor sculptate ale uşilor. După demontarea uşii înzidite între încăperile E01 şi E02, a ieşit la iveală faptul, că stratul de glet şi pictura acoperă tocurile de lemn ale uşilor. Această suprafaţă a fost protejată de lambriul de lemn din momentul construirii, astfel, după demontare a devenit vizibilă aparenţa originală a picturii.

Pe tavanul sălii festive tencuiala a fost prelucrată mai dur, decât pe pereţii laterali. Aici nu am găsit gletul caracteristic pereţilor laterali (foto 8-9). Probabil scena figurativă barocă, compusă într-o manieră mai picturală faţă de pereţii laterali, a necesitat o suprafaţă mai structurată.

Compoziţiile au fost desenate pe pereţi cu creion sau cărbune. Aceste desene apar pe fotografiile realizate în infraroşu (foto 20).

Pe intradosul nişelor de fereastră din încăperea E02 au tras axa centrală şi au desenat limitele compoziţionale. Au compus punctul central al câmpurilor ovale. La partea inferioară a intradosurilor, datorită uzurii se observă bine şi cu ochiul liber desenele pregătitoare negre. Se pot vedea linii compoziţionale şi pe cartuşele din colţ (holker). Sub figurile tavanului, pe fotografii în infraroşu, se conturează desenul preliminar în creion (foto 20). Artistul a desenat figurile liber, în unele locuri se observă şi modificări minore. Pe glet a fost aplicat un strat subţire de văruială ori tempera roz, în afară de tavanul sălii festive. Sub culorile verde şi albastru nu a fost pictat întotdeauna roz, aici suportul rămâne alb neacoperit (foto 7). Pe suprafaţa astfel pregătită au aplicat culorile. Pe baza consistenţei picturii, a caracteristicilor şi a calităţii artistice deosebite, liantul utilizat a fost cel mai probabil oul.s

Pe tavanul sălii festive nu a fost un strat de fundal preliminar. Pe suprafaţa prelucrată dur au aplicat direct culorile de fond, aşa numitele „culori moarte” (totenfarbe), pe care au urmat straturile de modelare. Straturile picturale ale tavanului sunt mai groase decât cele ale pereţilor laterali. Metoda lor de execuţie este în conformitate totală cu prac- 7 8

7 Fotografiile în infraroşu au fost efectuate într-un domeniu infra apropiat. Un aparat mai performant va permite probabil observarea mai multor desene. întrucât pictura murală nu a fost repictată nicăieri, analizele ulterioare nu sunt limitate.

8 Analiză de liant nu s-a efectuat deocamdată.

tica europeană contemporană. Prima repictare credem că a fost realizată de foarte mult timp. Probabil vreuna dintre caracteristicile ciudate ale scenei, cum ar fi nudismul figurii lui Satum, îi deranja pe locatarii următori ai casei.

Pictorii au folosit şi pigmenţi foarte scumpi. în camera cu pergolă verdele este pictat cu malachit, cu care au acoperit suprafeţe mari. ’ La tavanul fiecărei încăperi au folosit aurire mată cu mixtion, în dormitor chiar şi argintare.

Concepţia de bază a restaurării

Echipa noastră de restauratori a efectuat lucrarea pe baza principiului intervenţie minimă - rezultat maxim. Ne-am străduit să introducem cât mai puţine materiale şi substanţe prin cât mai puţine operaţii. Picturile au suferit deja enorm de multe deteriorări, nu dorim să le expunem unor noi riscuri.

Restauratorii amintesc deseori faptul, că restaurarea modernă trebuie să fie autentică. Această afirmaţie induce în eroare, căci ce înseamnă de fapt autenticitatea? Poate fi autentică o copie sau o reconstrucţie. Unii însă interpretează autenticitatea altfel: formarea picturilor în felul în care ei consideră că acestea erau la origine. Acest concept nu corespunde principiilor moderne.

Scopul real este decaparea şi prezentarea picturii originale. Dar ce considerăm că este original? începând din clipa imediat următoare finalizării lor, picturile murale încep să se deterioreze, să se altereze, să se murdărească, să se patineze. Repictările produc noi alterări, dar la fel şi cu prilejul decapărilor ulterioare se pot genera avarii. După decapare de multe ori rezultatul este o ’’ruină”, dar totuşi aceasta este ceea ce ni s-a păstrat din mâna artistului de odinioară. Nu avem dreptul de a judeca această lucrare, chiar dacă ştim, că ceea ce vedem şi ceea ce vom restabili nu va fi aparenţa originală, intenţia artistului. Noi trebuie să tratăm suprafaţa decapată, s-o facem înţeleasă, palpabilă şi perceptibilă pentru vizitatori.

Scopul completării este de a susţine spectatorul în înţelegerea şi ’’savurarea” picturilor originale păstrate, dar alterate. Trebuie să rămână mereu în planul secund, susţinând rămăşiţele operei originale.

Din punctul de vedere al tehnicii de conservare, echipa noastră de restauratori a favorizat la Veszprém folosirea celor mai modeme materiale - pe cât se poate anorganice. Ne-am luptat pentru fiecare centimetru pătrat. La curăţire ne-am propus să păstrăm toate informaţiile supravieţuite, chiar dacă rămân unele suprafeţe, care nu sunt îndeajuns ’’curate”. Retuşurile au fost adaptate suprafeţelor patinate (foto 1-4).'°

Sunt cunoscute însă şi situaţii în care intervenţiile sunt peste măsură şi pereţii nu sunt dominaţi de suprafeţele picate originale, ci de creaţia artistică a restauratorilor, 9 10

9 Pe baza măsurătorilor cu difracţie de raze x, efectuate de István Sajó. Academia Ştiinţifică Maghiară, Institutul Central de Cercetări Chimice.

10 Mai devreme exista o concepţie, conform căreia picturile murale trebuiau curăţate ”un pic peste măsură”, căci în contextul unei ambianţe ’’murdare” nu se poate integra, retuşa.

140