Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 11. (Székelyudvarhely, 2011)

M-Kiss András: Egy elázott madágyűjtemény konzerválási problémái

suprafeţele nescrise ale hârtiei, astfel oxidarea şi hidroliza acidă a celulozei începe şi în aceste zone. în urma acestei răspândiri, se formează o aură brună în jurul scrisului cu cerneala acidă. Cercetările au arătat că în primul rând acidul sulfuric este cel care migrează pe hârtia înconjurătoare, fierul rămâne cu precădere în cerneală şi în vecinătatea imediată a acesteia.

Declanşarea procesului de coroziune a cernelii şi gradul degradării depinde de factori externi şi interni. Depinde în primul rând de compoziţia cernelii şi de proporţia acesteia, de calitatea hârtiei, de gradul de încleiere a acesteia, de cantitatea cernelii aplicate, dacă s-a scris pe ambele feţe ale hârtiei şi de gradul de apăsare a peniţei pe hârtie. Deasemenea depinde şi de factorii mediului, declanşarea degradării fiind favorizată de variaţiile umidităţii relative şi de radiaţiile UV. în condiţii de depozitare optime, aceste procese pot fi încetinite.

Caracterizarea stadiilor de descompunere

Pe documentele scrise cu cerneală ferogalică cu timpul se pot observa diferite modificări. De cele mai multe ori, cerneala păleşte şi capătă o nuanţă brună, gălbuie. De multe ori se formează o aură în jurul scrisului, scrisul transpare pe verso ca o linie închisă la culoare sau se pot vedea depuneri cristaline pe linia scrisului.

Primele etape ale descompunerii se pot observa la lumină UV, în jurul scrisului hârtia prezintă o fluorescenţă verzuie. în următoarea etapă această fluorescenţă îşi schimbă culoarea într-o nuanţă gălbuie, respectiv la lumină normală se poate observa aura brună.

La lumină normală se pot deosebi alte patru stadii:

1. pe verso-ul filei se poate observa o transpunere brună ştearsă (foto 1)

2. pe verso-ul filei decolorarea brună capătă o nuanţă mai închisă şi se transpune pe filele învecinate (foto 2-4)

3. brunificare puternică, fisuri, desprinderi ale suprafeţei scrise (foto 5)

4. suprafeţele scrise se decupează de-a lungul scrisului, devin lacunare, se pierd fragmente din acestea (foto 6-7)

Din cele descrise mai sus, reiese că pentru stoparea procesului de degradare/de descompunere ar trebui să fie tratate chiar şi documentele prezentând doar semnele primului stadiu de coroziune a cernelii. Acesta se poate decide pe baza testelor microanalitice. (Vezi: Analize premergătoare tratamentului 2.) Dacă rezultatul testului este pozitiv, înseamnă că este necesar ca documentul să fie tratat.

Scopul tratamentului de conservare:

1. stoparea, încetinirea hidrolizei acide:

2. îndepărtarea acizilor, respectiv neutralizarea acestora, crearea depozitelor bazice în hârtie

3. stoparea, încetinirea descompunerii oxidative:

4. legarea ionilor metalici în exces

5. consolidarea fizică a suportului:

6. dublarea zonelor slăbite şi a rupturilor, completarea lacunelor

Metoda cu fitat de calciu/bicarbonat de calciu

Acidul fitinic (C6H]8024P6, hexafosfat de inositol) formează compuşi complecşi cu unele minerale importante precum calciul, magneziul, fierul sau zincul. în anumiţi sâmburi şi în coaja nucului depozitează fosforul. Este un acid puternic netoxic, sarea acestuia fiind fitatul de calciu.

în urma tratamentului ionii de calciu sunt înlocuiţi de ionii de fier (II) şi fier (111) liberi, şi se obţine un complex alb de fitat de fier. Ionii de fier legaţi în acest fel nu mai catalizează descompunerea oxidativă a celulozei. în cursul acestui proces cerneala ferogalică nu se degradează. Datorită faptului că stabilitatea galatului de fier (III) de culoare neagră creşte odată cu creşterea pH-ului şi îşi atinge maxima în jur de un pH de valoare 6, aciditatea soluţiei de fitat de calciu trebuie ridicată până înjur de 5,8 prin adăugare de amoniac. La această valoare de pH, în soluţia de fitat de calciu se produce un precipitat albicios, dar acest fapt nu îi scade eficacitatea.

Fitatul de calciu atrage în complex şi ionii de cupru, dar nu îi poate inactiva, de aceea cuprul rămâne destructiv în continuare. Fitatul de fier este solubil în apă şi se poate îndepărta cu tratamente apoase ulterioare.

în sine tratamentul cu fitat de calciu nu stopează hidroliza acidă a celulozei, de aceea el trebuie urmat de o neutralizare. La un pFl mai înalt de 9 cerneala ferogalică şi hârtia se pot deteriora, de aceea nu este recomandată utilizarea soluţiilor mult prea bazice, precum soluţiile de hidroxid de calciu sau bicarbonat de magneziu. Cercetările au arătat că neutralizarea realizată cu soluţiile de bicarbonat de calciu a dat cel mai bun rezultat, întrucât pH-ul cernelii şi a hârtiei nu depăşeşte valoarea de 8,5. Din păcate formarea de compuşi complecşi şi neutralizarea nu se pot realiza prin procese cu o singură etapă.

La curăţirile umede ale documentelor scrise cu cerneală ferogalică, regula generală este că ori nu se aplică deloc curăţiri umede ori se efectuează spălarea lor integrală. „Doar un mic tratament” le dăunează cel mai mult.

Creşterea umidităţii în document contribuie la migrarea componenţilor solubili în apă ai cernelii. întrucât cele mai multe substanţe dăunătoare (ionii de fier (II) şi acidul sulfuric) sunt invizibile, acest proces nu se poate observa, dar riscul declanşării unor reacţii, precum hidroliza acidă şi oxidarea, pe termen lung creşte însemnat. De aceea să nu umezim niciodată documentul scris cu cerneală ferogalică, dacă nu îl supunem ulterior unei spălări temeinice, prin care se pot îndepărta compuşii dăunători solubili în apă.

Coroziunea cernelii influenţează şi capacitatea de absorbţie a apei/umectare a hârtiei. Zonele puternic brunificate de coroziune sunt hidrofobe: absorb greu apa. Zonele incolore sau doar puţin brunificate din jurul cernelii sunt de obicei hidrofilé: se umezesc cu uşurime. Este foarte

145