Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)
B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán
te locuri, s-a închis la culoare, s-a desprins de pe baza de lemn şi s-a contractat, probabil, ca urmare, a efectelor de acumulare a apei şi apoi a deshidratării. Pe pielea ce acoperă spatele şi placa frontală s-au format halouri de scurgere şi pete mai închise la culoare în jurul închizătoarei şi a ornamentelor de metal, în schimb, în alte locuri pielea s-a decolorat (foto 19-20). Despre posibilitatea ca înaintea inundaţiei lada să fi fost tratată la muzeu, nu s-au găsit informaţii, însă fenomenele de pătare descrise mai sus determină o asemenea constatare. Este posibil ca pentru conservarea încuietorii să se fi folosit o soluţie de pasivizare pe bază de acid fosforic, ale cărei reziduuri, întrucâtva şi produşii de coroziune ai fierului s-au impregnat în timpul inundaţiei în piele. Prima fază a cauzat albirea' pieii, în timp ce a doua, înnegrirea acesteia. Materialul lemnos al lăzii a suferit degradări ale atacului insectelor, la investigarea lui fiind vizibile chiar urme ale unui atac activ. 1.5.3 Lada de trăsură Lada de trăsură a suferit în aceeaşi inundaţie ca şi lada de zestre. Invelitoarea de piele a părţilor laterale s-a degradat aproape complet, fragmentele rămase s-au zbârcit, devenind rigide şi casante. De asemenea şi pielea cu păr ce înveleşte capacul, spatele şi placa frontală s-a întărit, iar părul, în mare parte, s-a tocit. Toate apărătoarele de praf lipsesc, benzile de fier şi ornamentele sunt corodate, casante şi cu lipsuri (foto 23-26). Nu ştim în ce stare a ajuns lada în colecţie, însă se poate constata că materialele folosite pentru reparaţii, probabil realizate deja la muzeu, pe care nu le cunoaştem pentru că documentaţia intervenţiei nu ne stă la dispoziţie, au fost alese necorespunzător. Materialul de consolidare aplicat din interiorul corpului lăzii nu a pătruns suficient în adâncimea lemnului şi a creat un strat lucios la suprafaţa sa (foto 27). Panourile laturilor mai scurte ale lăzii, degradate de acţiunea insectelor nu au fost consolidate, acest fapt sugerează că la momentul intervenţiei acestea puteau fi încă acoperite cu piele, care la inundaţie, din cauza umidificării şi a scurgerilor pe piele a soluţiilor de conservare, probabil acide, dizolvate de pe fierul forjat, şi apoi al efectului uscării, s-a degradat atât de mult, încât azi s-au păstrat doar fragmente (foto 25). Căptuşeala textilă este doar în capacul lăzii. Pentru reparaţia acesteia s-au tăiat, de jur-împrejur, cu foarfece, mai multe bucăţi potrivite laolaltă, care dublate cu un suport textil subţire, alb au fost lipite împreună în capac. In cazul găurilor mai mici, materialul alb a fost integrat la culoarea corespunzătoare imprimeului (foto 28). Fragmentele rămase sub marginile stratului de piele dovedesc că, dintotdeauna, capacul lăzii a fost căptuşit cu acest material textil imprimat. 7 7 în industria pielăriei se utilizează acizi pentru albirea pieilor tăbăcite vegetal. A bőrgyártás technológiája II. Ed. Vermes Lászlóné, Műszaki Könyvkiadó Budapest, 1967. p. 210-212. 2. Analizele realizate pentru evaluarea stării de conservare a învelişului de piele 2.1. Scopul analizelor Dintr-o evaluare a stării lăzilor, realizată printr-o observare vizuală, s-a putut constata că fiecare din ele necesită conservare-restaurare. Pentru stabilirea gradului de deteriorare a învelitorilor de piele s-au impus, mai departe, analize microscopice, respectiv analize analitice, ale căror rezultate contribuie la determinarea direcţiilor fundamentale de conservare. Analizele s-au realizat pe probe de dimensiuni de aprox. 1-1 cm2 prelevate din pielea ce acoperă spatele, capacul şi partea laterală a lăzii, partea frontală şi din apărătoarele de praf, respectiv fragmente desprinse din acestea. Pe baza acestor probe, în numărul anterior Isis, au fost stabilite, pe lângă tipul de animal şi modul de tăbăcire*, şi analizele orientative pentru evaluarea gradului de deteriorare, cum ar fi stabilirea pH-ului, conţinutul de fier, gradul de gelificare, precum şi câteva măsurători ale temperaturii de contracţie. 2.2 Analiza caracteristicilor mecanice ale probelor de piele Cu ocazia analizelor desiăşurate pe fibrele extrase din probele de piele, cu ajutorul microscopului au fost observabile caracteristicile mecanice ale stratului papilar şi ale celui reticular, precum şi coeziunea fibrelor. S-a putut determina că suprafaţa probei este brăzdată de micro-fisuri (foto 29). Stratul papilar era aproape în totalitate uşor de despicat, în numeroase locuri fiind desprins în solzi. Cu ajutorul unui ac entomologie s-au putut extrage foarte uşor fibre din ţesutul prea puţin compact, lucru care demonstrează coeziunea foarte slabă a fibrelor (foto 30). Din stratul papilar au putut fi extrase doar fire foarte scurte şi fragile, în timp ce din stratul reticular acestea au fost mai lungi şi ceva mai elastice. Pieile impregnate cu produşi de coroziune ai fierului s-au înnegrit şi s-au întărit, fibrele lor încreţindu-se au devenit casante (foto 31). Dintre probele de piele cu păr, pielea de viţel s-a dovedit a fi foarte dură şi lipsită de elasticitate, în mod contrar faţă de proba prelevată din pielea de focă de pe lada presupusă a fi de secol 19, de la Muzeul Brukenthal din Sibiu. 2.3 Identificarea conţinutului de fier In afara faptului că produşii de coroziune ai fierului şi ai cuprului pot colora pielea, ei catalizează oxidarea colagenului şi a materialelor de tăbăcire şi lubrifiere. Subiectul cercetării l-au reprezentat, pe de-o parte lăzile împodobite cu ornamente din fier, pe de altă parte lăzile cu aplicaţii din cupru pe care au fost prezente şi benzi sau alte elemente de fier forjat, ai căror produşi de coroziune ajunşi 8 8 Vezi mai pe larg Kovács P., op. Cit., cap. 2.4., pp. 152-154. 127
