Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)

Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése

pe un sit arheologic din Ungaria - pe lângă alte tipuri de fire metalice — s-a utilizat şi un fir de cupru acoperit cu argint în strat subţire.'1 Aceste fire au fost confecţionate probabil prin tehnica descrisă de Biringuccio.

Aramă argintată electrochimie (prin galvanizare)

Din anii 40 ai secolului al 19-lea firele de cupru argintat se puteau obţine şi prin imersarea sârmei, a benzii sau (sau a variantelor acestora împletite în jurul uni miez textil) într-o baie de argintare, în care stratul de argint era depus pe suprafaţa metalică pe cale electrochimică. în surse de secolul 19 nu am găsit încă referire la această tehnică, dar pe baza datelor obţinute în urma investigaţiilor pare foarte probabil aceasta era deja folosită în acea perioadă. Procedeul era probabil identic cu cel al auririi (vezi acolo). Dacă banda de cupru era imersată împletită în jurul unui miez textil, în unele cazuri argintul se depunea doar pe latura exterioară a benzii, rezultând o bandă argintată pe o singură faţă. Nu avem cunoştinţă că şi în zilele noastre s-ar mai arginta cuprul cu această metodă pentru a confecţiona fire metalice. Etapele procedeului în cazul sârmei sunt ilustrate în fig. 4, iar în cazul benzilor împletite în fig. 5.

Am reuşit să identificăm benzi de cupru argintate cu mare probabilitate prin galvanizare la dantele din secolul 19. (ex. foto 2 şi 4) Benzile de aramă argintată în strat foarte subţire le împleteau în jurul firelor de bumbac albe în formă de S, respectiv Z. Cele mai recente piese textile la care am mai identificat acest tip de fir metalic datează din secolul al 20-lea. Un astfel de exemplu este dantela unei marame din Ungaria, datând din 1930. Dantela a fost realizată din bandă de aramă argintată în strat subţire pe ambele feţe şi din bandă argintie (de aramă argintată în strat subţire pe ambele feţe) înfăşurată în jurul unui miez textil din bumbac alb51 52 53 (foto 5).

Pe baza datelor de până acum putem afirma că la benzile de aramă argintată se foloseau ca fire centrale pe lângă bumbacul alb, mătasea şi inul.

Argint „căptuşit” cu aramă

Rinuy — făcând trimitere la datele publicate de Parisét - notează că Bocuze a brevetat în 1866 metoda firelor „căptuşite”. Principiul metodei constă în introducerea unui baton de cupru într-un cilindru de argint din care apoi se trefilează sârma. De grosimea peretelui cilindrului de argint depinde grosimea stratului de argint pe sârmă şi implicit calitatea acesteia."' Barker descrie o altă metodă asemănătoare, introdusă în Anglia în 1920. Autorul notează că mai întâi se toarnă un drug de argint, care se găureşte în mijloc şi în acea gaură se introduce un

51 Járóét al. 1998, 128.

52 Járóét al. 2000, 100.

53 In franceză: „trăit fourré” franciául. (Rinuy, A. 1995, 17.) Despre inventator nu am găsit informaţii până în momentul de faţă.

baton de cupru. Proporţia argint-cupru este 50-50%. Din baton se formează sârma şi apoi se acoperă cu aur. Dar menţionează că se comercializează şi neaurit, ca fir metalic.54 Cele două metode sunt probabil interpretări diferite ale aceleaşi metode.

Poate că prin noi investigaţii se va putea stabili de când se aplică aceste tipuri de sârme şi benzi în confecţionarea firelor metalice şi procedeul exact al elaborării. în cazul benzilor laminate din sârmă de argint „căptuşit”, ambele feţe sunt acoperite în argint (în strat relativ gros).

Etapele confecţionării sârmei de argint căptuşite sunt ilustrate - pe baza descrierii lui Barker - în fig. 6.

Rinuy a identificat sârmă de argint „căptuşit” la textile datate pe secolul 19.'"

Identificarea cuprului argintat

La microscop optic, eşantionul de sârmă sau bandă din aramă argintată în stare intactă sau doar puţin corodată este de culoare argintie sau puţin roşiatică în funcţie de grosimea stratului. Acolo unde argintirea s-a tocit, transpare arama (foto 6). La fel ca în cazul firelor aurite, dacă banda a fost confecţionată prin laminarea unei sârme sau a fost introdusă în baia de argintare în stare de bandă, ambele feţe sunt acoperite în argint (foto 7). în cazul sârmelor şi benzilor păstrate în stare bună, arama argintată se deosebeşte greu de argint sau de alte imitaţii de argint, dar analizând secţiunea transversală sau îndepărtând stratul superficial se poate dovedi faptul că metalul de bază este arama. Dacă o faţă a benzii este argintie, iar cealaltă (cea interioară) este roşiatică, atunci - foarte probabil - argintirea s-a efectuat prin galvanizare în stare împletită în jurul unui miez textil.

în caz că un fir de culoare roşiatică este acoperit cu produşi de coroziune neagră (ex. foto 4), putem suspecta că firul a fost argintit.

Dacă picurăm pe suprafaţa unui fir în stare bună, de culoare argintie o soluţie 1:1 de acid azotic în apă distilată, mai întâi se va dizolva stratul de argint producând spumă, apoi se va dizolva arama schimbând culoarea soluţiei în verde. Picurând soluţie de clorură de sodium (sare de masă) în această soluţie, se va forma un precipitat alb, şi anume clorură de argint, dar culoarea acesteia va părea verzuie datorită soluţiei verzi de cupru (azotat de cupru), (foto 8)

în cazul firelor învelite cu strat de coroziune negru, de obicei identificarea argintului este posibilă doar prin metode de investigare cu aparatură complexă (dacă substanţa neagră este produsul de coroziune al argintului şi nu al cuprului).

54 Barker 1980,7.

55 Nu reiese evident care fire de argint din sec. al 19-lea s-au realizat în această tehnică, dar sunt incluse şi imagini (5. şi 17.), pe care la secţiunea longitudinală se poate observa stratul gros de argint (Rinuy 1995, 25-26.)

130