Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 30/2. (2014)
Istorie
Claudiu Porumbăcean Română” S.A. Satu Mare este unicul institut românesc din acest judeţ înfiinţat spre a încuraja şi dezvolta comerţul şi industria naţională în judeţ”12. Cu siguranţă vorbim de două bănci importante pentru elementul românesc din zonă, concurente pe această piaţă, motiv pentru care vom aduce câteva lămuriri legate de Banca Română S.A. Aceasta s-a constituit la 9 martie 192113 (după „Casa Noastră”) şi avea în Consiliul de administraţie nume importante ale vieţii economice şi politice, precum Augustin Tibii, Alexandru Şteţiu, Petru Ilea, loan Savanyu ş.a. La 1 iunie 1921, Banca Română S.A. Satu Mare îşi deschide o sucursală la Cărei (condusă de Grigore Şimonca), urmată apoi la 24 august 1921 de sucursala Sighetu Marmaţiei, iar la 12 octombrie 1922 de cea din Ardud. în ceea ce priveşte capitalul Băncii Române la înfiinţare, acesta se ridica la 1.000.000 lei împărţit în 2.000 acţiuni a câte 500 lei, urmând să crească în scurt timp la 3.000.000 lei. La 14 decembrie 1924, adunarea generală extraordinară decide creşterea capitalului de la 3.000.000 lei la 10.000.000 lai compus din 20.000 acţiuni a câte 500 lei. La 19 mai 1925, şedinţa Consiliului de administraţie îl desemnează pe Nicolae Economul ca director al băncii, îndreptăţit a semna firma. Din păcate însă, în 1928, conform hotărârii nr.3996/1928, Banca Română S.A. este înregistrată în stare de faliment încheindu-şi practic orice fel de activitate. în aceste condiţii, „Casa Noastră” rămâne practic singura instituţie puternică de cretit sătmăreană care va supravieţui crizei economice din 1929-1933. “Casa Noastră” Societate Anonimă pentru bancă, comerţ şi industrie Satu Mare14 Această societate s-a înfiinţat la 30 decembrie 1919 pe baza statutelor votate de Adunarea generală de constituire, fiind înregistrată în Registrul Firmelor sociale al Tribunalului Judeţean Satu Mare, în 12 ianuarie 1920 sub denumirea iniţială de “Banca Comercială S.A. Satu Mare”. Sediul principal este în Satu Mare15, iar scopul societăţii este “contribuirea la organizarea vieţii economice ca să servească interesele, necesităţile financiare, comerciale şi industriale în urma situaţiei create”16. Durata de funcţionare este nelimitată, iar hotărârile societăţii se vor publica în ziarul “Satu Mare”. Conducerea băncii este compusă din 9 membri aleşi pe o perioadă de 3 ani de către Adunarea generală. Primul Consiliu de conducere („direcţiunea”) era format din: dr. Alexandru Racoţi (prefectul judeţului Satu Mare), dr. Augustin Ferenţiu (primar Satu Mare), Voler Zaharia, dr. Augustin Szilagyi, dr. I.C. Barbul17, dr. Octavian Popp, dr. Andrei Doboşi, dr. Alexandru Dumbrăviceanu (foto. 3), Iuliu Demeter. 12 Loc.cit,,fond Primăria Municipiului Satu Mare, seria Acte Prezidenţiale, dos.nr. 3097/1921 f. 1. 13 Loc. cit., fond Tribunalul Judeţean Satu Mare, seria Dosare şi registre de firme, reg. SIV, f. 284-285, dos 4461 şi 446II Satu Mare. 14 Idem, reg. S VI, f.215-216, 241, 243, dos. nr.425, 470 I şi 470 II Satu Mare. 15 Adresa exactă era Satu Mare, str. Vasile Lucaciu nr. 5, astăzi str. Horea. Din păcate, clădirea în care a funcţionat „Casa Noastră” nu mai există astăzi, ea fiind amplasată pe locul unde s-a construit mai târziu Casa de Modă din Satu Mare. 16 ANSM ,fond Tribunalul Judeţean Satu Mare, seria Dosare şi registre de firme. reg. S VI, f. 215-216, 241, 243, dos. nr. 425, 470 I şi 470 II Satu Mare. 17 Avocatul Ilie Carol Barbul, născut în localitatea Lipău, la 31 iulie 1883, din părinţii Augustin Barbul şi Vilhemina Kolbusewski, se înscrie ca fiind, neîndoielnic, personalitatea cea mai reprezentativă şi dinamică a mişcării unioniste sătmărene din anii 1918-1919. Este iniţiatorul acţiunilor organizatorice în direcţia constituirii noilor organe ale administraţiei româneşti în părţile sătmărene şi a măsurilor pregătitoare în vederea participării românilor din zonă la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. Participant direct la măreaţa înfăptuire statală de la 1 Decembrie 1918, ca delegat oficial din partea cercului electoral al oraşului Satu Mare, va fi ales printre cei 250 de membri ai Marelui Sfat Naţional Român. Lui і-a revenit şi onoarea de a conduce delegaţia fruntaşilor români sătmăreni, cu steaguri tricolore, care 1-а întâmpinat în gara oraşului, la 30 decembrie 1918, pe generalul francez H.M. Berthelot, aflat într-o călătorie de documentare asupra situaţiei şi doleanţelor populaţiei româneşti din oraşele de la graniţa de vest a ţării. La fel, a condus şi delegaţia locală care a întâmpinat la 19 aprilie 1919, armata română eliberatoare, contactând pe podul de peste Someş, prima patrulă a Diviziei II Cavalerie. După eliberare, ca o recunoaştere a meritelor sale, va fi numit primul subprefect român al judeţului Satu Mare, apoi în două rânduri prefect: decembrie 1919 - iunie 1920, respectiv aprilie 1926 - mai 1927. Numele lui Ilie Carol Barbul se leagă şi de apariţia primului periodic laic românesc din oraşul de pe Someş, ziarul “Satu Mare” (1919). în perioada interbelică îl vom întâlni în calitate de senator, pe listele Partidului Poporului, în Parlamentul României întregite. Ulterior va fi membru al Partidului Naţional Creştin. în 1927 va fi ales preşedinte al “Comitetului de iniţiativă pentru ridicarea monumentului Vasile Lucaciu”, preşedinte al Sindicatului hidraulic Tisa-Someş (1928), membru în consiliile de administraţie ale mai multor societăţi: Hotel “Dacia”, “Unio”, Cinema “Urania” ş.a. S-a remarcat şi ca un participant activ şi constant la toate manifestările de ţinută românească din urbe, secondat fiind de soţia sa, Valeria Lazin, preşedinta “Asociaţiei Româncelor Sătmărene” (înfiinţată în 1926). Arbitrajul de la Viena întrerupe, din păcate, o carieră strălucitoare, silindu-1 pe I.C. Barbul a se refugia la Arad, unde va fi un timp director al Fabricii de vopsele “Policrom”. Intuind cu exactitate pericolul care-1 ameninţa în contextul evoluţiei vieţii politice spre un regim totalitar, fiind şi posesorul unei moşioare 74
