Sike, Tamás (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale şi medicale 10-11. (2009-2010)
Tamás Sike: Analiza cantitativă şi calitativă a hranei la strigă (Tyto alba guttata) în Judeţul Satu Mare
Satu Mare - Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Mo\. X-XI (2009-2010) mamifere. Spectrul trofic este caracterizat de numărul mare al speciilor. Cantitatea biomasei consumate depinde în cea mai mare măsură de numărul indivizilor de M. arvalis capturaţi, iar numărul indivizilor capturaţi de proporţia soricidelor în hrană. Principalii componenţi trofici provin din următoarele familii: Microtidae, Muridae, Soricidae. Din acestea M. arvalis este componenta trofică cea mai importantă, ea pare să determine - într-o anumită măsură — proporţiile celorlalte componente. Corelaţia pozitivă dintre unele specii pradă care populează habitate asemănătoare, respectiv corelaţiile negative evidenţiate între unele specii care trăiesc în diferite habitate, ne duce la concluzia că componenţa hranei depinde mai ales de locul hrănirii, adică de oferta trofică din habitatul unde striga vânează şi de abundenţa speciilor - pradă. Această concluzie poate fi întărită şi de nivelul ridicat de diversitate a hranei (63 de specii), care nu poate fi atribuită lipsei microtidelor. Structura mozaicată a habitatelor şi nivelul redus (sau lipsa) specializării trofice poate fi o explicaţie mai probabilă a acestei diversităţi găsite în hrana strigii în judeţul Satu Mare. Pe lângă şoarecele de câmp alte specii mai frecvent consumate sunt: A. agrárius, Apodemus spp., M musculus, S. araneus, S. Minutus, C. Leucodon, C. Suaveolens. Strigile consumă unele specii ce se adăpostesc în clădiri (lilieci, vrăbii, porumbei) dar proporţia acestora nu creşte datorită ocupării aceloraşi adăposturi. Insă nu este demonstrat că strigile nu ar captura prăzi în apropierea locului de cuibărit. Păsările sunt prezente în număr mic, dar aproape permanent în hrana strigii, reprezentând o sursă alternativă importantă de hrană, mai ales iarna, cea mai frecventă specie fiind vrabia de casă. Strigile mai capturează în număr mic şi în mod întâmplător şi alte specii de păsări. Numărul amfibienilor în hrană este foarte redus. Prezenta unor mamifere de talie mai mare ca Rattus sp., A. terrstris, M. nivalis, T. europea în hrana strigii se poate datora fie capturării acestora în perioade cu deficit de hrană, fie capturării unor indivizi slăbiţi. Proporţia insectelor în hrană este nesemnificativă. Bibliografie Aulak, W. 1970. Small mammal communities of the Bialowieza National Park. Acta Theriologica 40(19): 465-515. Baker, K. 1993. Identification Guide to European Non-Passerines: BTO Guide 24. British Trust for Ornithology, Thetford. Banaru, V. 1998. Cercetări faunistice, ecologice és biologice privind populaţiile de micromamifere (Insectivora, Rodentia) din Bazinul Someşului Mic, România. Teză de Doctorat: UBB Cluj Napoca, Catedra de Zoologie. Cătuneanu, I. 1951. Păsări folositoare în agricultură. îndrumări tehnice. Ed. de Stat pentru Literatura Ştiinţifică, Bucureşti. Churchfield, S., 1982. Food availability and the diet of the common shrew, Sorex araneus in Britain. Journal of Animal Ecology 51: 15-28. Csorba G., Pecsenye K. 1997. Nemzeti biodiverztás-monitorozó rendszer X. Emlősök és a genetikai sokféleség monitorozása. MTM, Bp. Demeter A., Rácz G., Csorba G. 1996. Identification of house mice (Mus musculus) and mound-building mice 137
