Satu Mare. Studii şi comunicări 2. (1972)
Arheologie - Istorie
90 Din cele mai sus arătate reiese faptul că apărătorul de braţ are o evoluţie lungă în timp, de la sfîrşitul bronzului timpuriu pînă la începutul Hallstattului, cînd se încheia evoluţia acestui tip de obiect de bronz. Dacă analizăm harta cu aria de răspîndire a acestei piese de bronz se poate constata următoarele: cele mai vechi piese — varianta I — au fost descoperite la nord-vestul României şi estul Ungariei, ceea ce ne sugerează ipoteza că acest tip de obiect a luat naştere In această zonă, fiind o creaţie a triburilor Otomani, a cercului de metalurgie, numit de unii cercetători Apa—Valea Chioarului. Această ipoteză este sprijinită şi de faptul că din orizontul cronologic Apa—Hajdusámson, sau eventual dintr-o perioadă anterioară nu cunoaştem nici o descoperire similară, nu numai în bazinul carpato-danubian, dar nici în afară de această zonă. De aici, din zona Apei, acest tip de obiect se răspindeşte în perioada următoare în tot cuprinsul bazinului carpato-danubian, aşa cum dovedesc descoperirile cartografiate din această zonă. In timp, această etapă corespunde orizontului cronologic Gepiu-Kosziderpadlăs. In zona nord-vestul României, estul Ungariei, sud-estul Slovaciei şi în Ucraina subcarpatică purtătorii culturii Suciu de Sus au fost acei care au preluat şi au dezvoltat, mai departe, tipul Apa. Intr-o etapă cronologică următoare ei l-au transmis culturii Piliny, grupei Barca. Grupa Zagyvapátfalva, probabil, a preluat de la cultura Egyek o formă începătoare din care a dezvoltat-o varianta de tip Salgótarján (11). Din orizontul cronologic Felsőbalog, deocamdată la noi, în spaţiu! cu care ne ocupăm, lipsesc descoperiri, dar că piesa este prezentă în această zonă, dovedeşte faptul că din orizontul următor Uriu-Domăneşti avem mai multe descoperiri. In afară de bazinul carpato-danubian acest tip de obiect nu este cunoscut, descoperiri extreme fiind din Austria, Polonia de sud, Iugoslavia de nord şi Transilvania. Cît priveşte derivarea „apărătorului de braţ“ este greu de dat un răspuns acceptabil. Pînă în prezent nu cunoaştem nici un prototip al acestui tip de obiect din care s-ar putea trage originea sa. Nu este exclus ca tipul, fiind o creaţie locală, s-a dezvoltat din brăţară simplă care a fost ulterior prevăzută cu două spirale, cu una mai mare şi cu una mai mică, poate sub influenţa „stilului“ vremii, pus în legătură genetică cu lumea miceniană. In ceea ce priveşte utilizarea sa, probabil că a fost folosit că o armă de apărare în luptă, dar poate că a avut şi un rol ornamental pentru braţ. Poate deci că s-a purtat ca un semn distinctiv, indicînd poziţia socială a purtătorului, probabil aparţinînd păturilor înstărite, ori putea să fie un semn distinctiv războinic (12).
