Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)
II. Istorie
100 IOAN RANCA 2 anul 1700, 11 aureolaserä cu о asemenea faimä, in stare a suscita invidia celor mai importante autoritär politico-administrative ale Principatului transilvänean. Cunoa$tem un fapt nelipsit de о profunda semnifiicajie istoricä. La inceputul anului 1699 generálul Loewenburg, comandantul cetätii Satu- Mare, e impins de imprejuräri sä incheie cu Pintea Viteazul о asemenea in^elegere dezanorantä pentru el potrivit cäreia, Pintea $i fläcäii lui nu numai cä nu sint pedepsttti pentru prädäciunile fäcute, dar li se promit, la date fixe, anumite sume, subsidii in báni, importante desigur, interzicind a mai fi nurnifi „tilhari“ $i toate acestea cu condifia ca sä renunfe la prädäcium. Suma pusä in discu^ie nu putea fi neinsemnatä, de vreme ce trebuia suportatä prin contributia comitatelor, ai cäror reprezenJtanfi se reintilneau pentru fixarea proporfiilor contributiilor, in octombrie 1699, la Satu-Mare2 3. Un an mai tirziu, asediile repetate la care Pintea a supus ora$ul Baia Mare, {inindu-l färä intrerupere in greaua chingä a ineereuirii, vor fi determinat pe bogäta$i, nobili $i autoritás sä intneprindä mäsuri maá di'astice pentru asanarea acestei miscäri ce continua sä se lä^eascä „peste tot Ardealul“4 5. О cälätorie de studii in sträinätate ne-а ocazionat descoperarea unor rapoarte, din anul 1700, inaintate Guberniuluii Transilvaniei care prin informafiile ce le confin aruncä luminä asupra s’trádanüior depuse de au toritáti de a prinde pe Pintea, cit ?i cunoa?terea, pe aceastá cai e в confinutului „Extrasului cercetárii anchetei räufäcätorilor publici ai lui Pintea (publicum malefactorum) sau rcgistrul numelor täinuitorilor §i declarable /acestor/ ráufácátori publici date fie de buná voie (tam spontaneae) fie prin torturá...“6. In ordinea cronologicä a redactärii lor, dooumentele la care ne referim redau strädania cu care autoritásé principatului, de ia comitate pinä la Gubemiu, in^elegeau sä colaboreze pentru prtinderea lui Pintea. Reflectind incapacitatea nobilimii de a asana larga mi scare condusä de temerarul haiduc maramuresan, rezultä cä s-а dispus, la nivei larg zonal, pinä prin Bibor, urmärirea si prinderea capului miscärii, prtin insäsi dispozi^ia Guberniului emisä din Alba Iulia (resedin^a acestei autoritás de guvernämmt), la 18 august 1700. 2. Liviu Patachi, Cäpitani de cete militare fi haiduei romani la inceputul vea~ cului al XV!II-lea, in Studii articole de istorie., II. Bucuresti, 1957, p. 142. 3. Dariu Pop, Pintea Viteazul — cele dintii documente in Familia, seria III, an. I., Oradea. 1934, nr. 8, decembrie, p. 87 ?i Liviu Patachi, 1. c. p. 149. 4. Ibidem 5. Magyar Országos Levéltár, Budapest (in continuare M-O.L.) Gubernium. Transilvánicum (in pol.) Arhivele Nationale Ungare Budapest, nr. 683, Ad. Anno/1700, nr. 727 s.a. Fotocopia in Arhivele Statului Fil. Mures, Colecfia de doc. foto nr. 10. 6. Ibidem, Ext’actus Inquisitionis et examinis publicorum malefacturum Pinlyeianor um/ regeslrumve nominum receptorum publicorum /дие/ malefactorum fossiones tam spontaneae quam med'ante tortura modo et ordine subsequenti per no st infrascriptos penes benignum Suo Majestatis... Anno 1701 nr. 74 Arh. Stat Muref, Col. doc. foto, nr. 10
