Pál-Antal Sándor: Marosszék és Marosvásárhely az 1848 - 1849-es forradalom és szabadságharc idején. Korabli iratok, jegyzőkönyvek, lajstromok - Múzeumi füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2001)
Dokumentumok
tului nimic, dar nimic n-au întrebuit. Au fost insurgenţi tempore necessitatis. Da românii n-au dat şi până acuma, şi nu dau şi acum recruţi. Pentru d[umne]zeu, fie-vă milă de aceşti oameni buni, ascultători, blânzi si foarte săraci, că zău destul au plătit până acum pentru acea moşioară, vrednici de ea fără a vă plăti nici măcar un potor! ... Le-am mai zis: Fraţilor! Tată meu e feciorul unui om prost, aşa dar eu încă-s om prost, eu ştiu foarte bine amara şi ticăloasa stare a prostimei ca unul ce am norocire adese a conversa cu români proşti; şi ştiu şi aceea că această mărinimitate a nemeşilor, prostimea cu multămită o ar primi ... Ni-au zis şi aceea că dacă au românii alte pretinşiuni şi cereri, acelea cuprinză-le într-o petiţiune, că calea rugăminţilor nu e închisă nici dinaintea lui d[umne]zeu ! Cereţi şi vi se va da, zice S[ânta] Scriptură. Aşadar petiţiune din partea prostimei! într-adevăr pe calea dreptului şi dreptăţii prostime are de cere, si acum e timpul, pentru d[umne]zeu! Românilor din Transilvania acuma e timpul! nu întârziaţi, nu vă mai lăsaţi în starea pomenită de moşi de strămoşi, minutul bine venit eată-1! Cereţi înainte de toate răscumpărare totală, fără nici o despăgubire; de aci urmează toate drepturile civile şi politice, aşadar şi representaţiune s. a. Cereţi respectarea limbei voastre celei româneşti: în biserici, şcoalele de pe sate s. a. dintr-ăntăiul... Sărmanii de noi, nouă românilor altă erezitate nu ne-au rămas de la străbuni, fără singura, dar singură limba, acest scump odor, acest nepreţuit tesaur al naţiunei româneşti ... Limba fraţilor români! Ascultaţi limba, această limbă străveche, în care Enea au salutat pre Lavinia, această limbă din zei prevenitoare, ca şi naţiunea romană, are o putere manină, fermecătoriă, această limbă, care o aseamănă un român cu un munte, peste care atâtea seminţii străine n-au putut străbate, ca să ne absoarbă; această limbă dulce, melodioasă o iubiţi, o preţuiţi, o păstraţi că străbunii noştri, mai presus de toate; iubirea, preţuirea limbei voastre să n-aibă margini, aşa o iubiţi cât când veţi muri să mai remână în voi încă o schintea, această schintea din urma să fie limba, cu care doară aţi putea aţiţia încă odată flacăra vieţii în voi. Acestea şi alte asemenea să cerem noi românilor! De la înălţatul nostru împărat şi de la dietă şi de bună seamă vom dobândi, ca pentru noi se luptă spiritul timpului, care are putere colosală, manină; pentru noi se luptă toţi oamenii buni. Nu mai fiţi naţionalişti mari. Cînd vă zice cineva să fiţi patrioţi, spuneţi că naţiunalist român şi patriot în Transilvania tot una şi aceeaşi însemnează, din ce oară aceea e asiomă în politica Transilvaniei, că fericirea acesteia atârnă singur de la naţiunea voastră niciodată să nu vă lăsaţi, fiţi români şi credeţi că românul, român trebuie să rămână în etern! 34
