Zepeczaner Jenő et al. (szerk.): Fizionomia etnică şi confesională fluctuantă a regiunii carpato-balcanice şi a Transilvaniei - Múzeumi füzetek 14. (Székelyudvarhely, 1996)
Árpád E. Varga: Despre numărul maghiarilor din Transilvania
recensămîntul din anul 1992, lipsesc aproape 100 de mii de maghiari. Diferenţa dintre datele estimate de mine şi cifra efectivă e chiar mai mare: între 150-200 de mii, respectiv 200-250 de mit Această deosebire considerabilă s-ar putea explica prin faptul că cu ocazia estimării am admis că sporul natural pe parcursul celor trei decenii e mai mare decît în realitate, iar emigrarea mai mică decît în realitate. Distanţa ascunde în ea şi o efectivă pierdere prin asimilare, dar tot atît de bine pot contribui şi abaterile motivate de interese ale subiecţilor recenzaţi ori .abaterile” făcute cu bună ştiinţă de recenzori (pe baza manipulării la înregistrarea sau la evaluarea datelor). Trebuie să ţinem seama în aceste situaţii şi de inevitabilele inexactităţi şi lipsuri în înregistrarea datelor. Avînd în vedere convergenţa tuturor acestor factori, cifra .reală” o putem căuta pe undeva pe la mijlocul drumului între valorile de mai sus, adică trebuie să admitem rămînerea numerică a populaţiei maghiare din Transilvania cel puţin la nivelul anului 1977. .Abaterea înregistrată la declarare” e o noţiune cu dublu înţeles. Pe lingă deplasările valorice la nivelul recensămîntului ale cifrelor „etnice", trimite şi la diferenţa care se poate constata concomitent la nivelul valorilor privind limba maternă şi naţionalitatea. în acest context, e cît se poate de regretabil procedeul oficiului de statistică din Bucureşti că printre datele preliminare publicate nu figurează şi cele referitoare la limba maternă. Recensămîntul din anul 1992 însă a cules, după multe decenii, şi informaţii privitoare la apartenenţa confesională, oferindu-ne astfel posibilitatea ca, pe baza acestor date preliminare, să încercăm, chiar în cadrul sistemului recensămîntului, să evaluăm aceste .abateri înregistrate la declarare”. Mai exact, vom analiza dacă nu ajungem cumva, comparînd datele privind naţionalitatea şi confesiunea, la un rezultat esenţial diferit în privinţa numărului maghiarilor, formulînd părerea că cifra cu privire la apartenenţa lingvistică reflectă, după opinia noastră, mai fidel sentimentul apartenenţei la comunitatea maghiară. Specialiştii maghiari care au primit cu neîncredere informaţiile româneşti oficiale au uzat întotdeauna de posibilitatea folosirii controlului oferit de statistica confesională şi bisericească. Situaţiile, de multe ori inexacte, oferite de Biserici, pentru diferite perioade, sínt însă, de obicei, necorespunzătoare unei comparări nemijlocite cu informaţiile oferite de recensămînt. (Fapt ilustrat cît 60
