Zepeczaner Jenő et al. (szerk.): Fizionomia etnică şi confesională fluctuantă a regiunii carpato-balcanice şi a Transilvaniei - Múzeumi füzetek 14. (Székelyudvarhely, 1996)
Árpád E. Varga: Despre numărul maghiarilor din Transilvania
că numărul celor veniţi din România şi stabiliţi în Ungaria cu oo începere din 1988 este de 100-120 de mii. După opinia lui László Tőkés, începînd cu schimbările din 1989, aproximativ 100 de mii de unguri „s-au grăbit să părăsească" România. András Sütő, în lipsa unor informaţii exacte, nu abordează cifre concrete — subliniază în aceleaşi timp că apreciază ca o serioasă neglijenţă neconsemnarea celor care pleacă —, dar îşi permite să afirme că proporţiile actualei emigrări e cea mai mare de pînă acum25 Dacă avem în vedere proporţiile deplasărilor de populaţie ce au urmat primului război mondial şi, mai ales, primei schimbări a autorităţii statale, această afirmaţie pare frapantă şi, cu toate acestea, nu putem spune că ar fi vorba doar de viziunea amplificată la dimensiuni apocaliptice ale unui cărturar îngrijorat — pe bună dreptate — de soarta poporului său. Pierderile numerice suferite de populaţia maghiară din Transilvania — mai ales dacă ne gîndim la urmările demografice imprevizibile ale emigrării — ar fi pentru moment într-adevăr greu de apreciat mai puţin sumbru. Formarea unei opinii obiective nu e îngreunată doar de caracterul fragmentar al informaţiilor ce ne stau la dispoziţie, ci şi de faptul că ştirile privitoare la „emigranţi”, .refugiaţi” operează de cele mai multe ori cu cifre privitoare la mişcări migratorii ce acoperă perioade diferite, au un caracter eterogen şi se referă la tipuri distincte de astfel de mişcări Şi, cum scopul acestui studiu este evaluarea rezultatelor recensămîntului, iar recensămîntul nu e altceva decît fixarea stării momentane a populaţiei, permanent fluctuantă, în perspectiva cercetărilor viitoare, singurul scop pe care l-am urmărit prin enumerarea — nu neapărat convingătoare — a datelor de mai sus a fost de a circumscrie, măcar ca ordin de mărime, sfera celor care, datorită absenţei lor în momentul respectiv, au putut să rămînă în afara operaţiei de înregistrare la scară naţională a populaţiei, incluzîndu-i aici şi pe cei care, o dată cu deschiderea graniţelor, profitând pe o. durată mai mare de conjunctura migrărilor incontrolabile, au plecat din România, fără să-şi propună însă să se stabilească definitiv în străinătate. Numărul acestora — comparând rezultatele finale ale recensămîntului, evidenţa centrală a populaţiei şi statistica oficială privind emigrările — se poate aprecia la nivelul întregii ţări la un sfert de milion.26 Cei pripăşiţi în acest mod prin străinătăţi — printre ei, în număr însemnat, maghiarii — nu 57
