Zepeczaner Jenő et al. (szerk.): Fizionomia etnică şi confesională fluctuantă a regiunii carpato-balcanice şi a Transilvaniei - Múzeumi füzetek 14. (Székelyudvarhely, 1996)
Árpád E. Varga: Despre numărul maghiarilor din Transilvania
în urma migrărilor de populaţie între diferite zone din ţară, un număr însemnat de transilvăneni au ajuns în afara arcului carpatic. Conform statisticilor privind locul de naştere, în 1966 trăiau in Transilvania 397 de mii de persoane, iar în 1977, 533 de mii sosite de dincolo de Carpaţi. Dar nici numărul celor din „Regat" şi care proveneau din Transilvania nu e mic: acesta a fost de 241 de mii în 1966, pentru ca în 1977 să ajungă la 290 de mii de persoane. Nu putem afirma că printre cei din .Regat” născuţi în Transilvania maghiarii erau reprezentaţi proporţional cu numărul lor în ţinuturile de baştină (după cum nu putem susţine nici contrariul). în orice caz — chiar dacă mulţi dintre ei au revenit acasă —, trebuie să fi fost mai multe zeci de mii, cea mai mare parte răpîndiţi dincolo de Carpaţi în epoca punerii dirijate în mişcare a unor mari grupuri de populaţie. Aceste zeci de mii pot diminua din capul locului cifrele privind sporul demografic prezumat al populaţiei maghiare din Transilvania în perioada analizată. Mult mai dramatică e însă pierderea suferită ca urmare a emigrării în proporţu de masă, fenomen constatabil mai ales în ultimii cinci ani. Printre aceştia, îi putem aminti, în primul rînd, pe cei care, între iunie 1985 şi 28 octombrie 1986, posesori ai unor paşapoarte româneşti valabile pentru întreaga lume, şi-au părăsit patria după ce, nereţinuţi de grănicerii unguri, au tranzitat Austria, plecînd ilegal spre Occident. Conform unor date oficiale din acea perioadă ale autorităţilor austriece, 2.329 de cetăţeni români au uzat de această posibilitate, alte surse — invocate de preferinţă — vorbind de 16 mii de persoane, dintre care 75 la sută unguri din Transilvania. în vara anului 1987, timp de cîteva luni multi au încercat în acelaşi mod să treacă graniţa 13 * * româno-iugoslavă. Majoritatea celor doritori să părăsească oficial ţara şi-au propus să se stabilească în Ungaria. Cu toate că despre fenomenul emigraţionist din anii ’70-’80 nu se poate deloc afirma că a cunoscut proporţii de masă, din datele provenite de la purtătorul de cuvînt al guvernului ungar se poate deduce că numărul celor plecaţi din România şi stabiliţi în Ungaria sau al celor care prezentaseră cereri de stabilire definitivă se ridica, la sfîrşitul lui 1987, la 14 mii.14 Accelerarea ritmului emigrării e demonstrată de faptul că, între 1980 şi 1989, dintre cele 22,5 mii de persoane plecate din România şi stabilite în Ungaria, 18 mii au sosit între 1987 şi 1989.15 Conform unei informaţii provenite de la Ministerul 55
