Zepeczaner Jenő et al. (szerk.): Fizionomia etnică şi confesională fluctuantă a regiunii carpato-balcanice şi a Transilvaniei - Múzeumi füzetek 14. (Székelyudvarhely, 1996)
Árpád E. Varga: Despre numărul maghiarilor din Transilvania
maghiară care trăieşte aici. Această sferă de probleme se află, printre altele, în corelaţie cu mobilitatea în teritoriu şi cu urbanizarea. Se ştie că proporţia populaţiei maghiare ce locuia la oraş era mai mare în trecut decît media pe regiune, iar sporul natural al populaţiei stabilite de mai mult timp ia oraş e de obicei mai scăzut. Simplificînd mult lucrurile, această tendinţă se poate caracteriza aproximativ în felul următor: mediul urban influenţează natalitatea în sensul moderării acesteia, iar scăderea numărului de naşteri conduce la îmbătrînirea demografică a populaţiei şi, o dată cu trecerea unei anumite perioade de timp, aceasta atrage după sine în mod necesar un coeficient de mortalitate mai ridicat. în perioada „celei de a doua urbanizări", bazată pe industrializarea forţată, afluxul înspre oraş a grupelor de vîrstă mai fertile şi mobile a întîrziat pînă la un punct acest proces. JRuralizarea” în acest sens a populaţiei urbane — cu excepţia ţinutului secuiesc — se datoreşte însă în cea mai mare măsură populaţiei româneşti, care a început să se stabilească la oraş într-o proporţie din ce în ce mai mare. Pe deasupra, populaţia românească din Transilvania — în comparaţie cu populaţia maghiară de aici — a avut şi rezerve „din afară”. Aşa cum a arătat în mai multe rînduri István Semlyén, ţara poate fi împărţită din punct de vedere al natalităţii în două părţi: zona sud-vestic — sudică, cu o fertilitate mai scăzută, şi cea estic — nord-estică, ce a rămas pînă în zilele noastre tradiţional fertilă. (Această zonă cuprinde judeţele Maramureş, Satu Mare, Bi s tr iţa-Nă să u d , Harghita şi Covasna şi, de asemenea, Moldova şi judeţul Tulcea, limitrof acesteia, la nivelul Transilvaniei aşadar ţinuturi în proporţie de 60% cu populaţie românească, şi în ansamblu regiunile precumpănitor din afara arcului carpatic.) Din punct de vedere demografic, întreaga ţară trăieşte din surplusul de populaţie al regiunii răsăritene. Abordînd problematica rezervelor de populaţie şi evaluînd repartizarea în teritoriu a acestora, se poate constata că scăderea sporului natural al populaţiei maghiare tradiţional urbane n-a putut fi contracarată decît într-o mică măsură de mutarea la oraş din zonele de atracţie din jurul oraşelor, respectiv de „roirea” din 51
