Zepeczaner Jenő et al. (szerk.): Fizionomia etnică şi confesională fluctuantă a regiunii carpato-balcanice şi a Transilvaniei - Múzeumi füzetek 14. (Székelyudvarhely, 1996)
Dr. Károly Kocsis: Configuraţia etnică şi confesională a regiunii carapto-balcanice
Subcarpatică, Transilvania şi Voivodina — ţinuturi cu o dezvoltare istorică radical diferită faţă de cea a teritoriului de bază al ţărilor respective şi care geografic aparţin bazinului carpatic — sínt prezentate aşadar, din necesităţi impuse de economia lucrării de faţă, independent, ca .regiuni”, unităţi de bază pentru analiza noastră (şi nu state de sine stătătoare!), ele fiind, în mod firesc, părţi constitutive ale Ucrainei, României şi Serbiei actuale. în cazul Serbiei, regiunea Kosovo, cu o populaţie preponderent albaneză, figurează tot ca teritoriu individualizat. Suprafaţa totală (797 mii km2) a celor cincisprezece regiuni astfel obţinute e comparabilă cu cea a Turciei, iar populaţia (1990=77,4 milioane) cu cea a Germaniei. La stabilirea principiilor de bază ale acestei împărţiri, am avut în vedere diversitatea etnică a populaţiei, răspîndirea în teritoriu a diferitelor etnii şi structura geografică, macro regională. Faţă de lucrările de pînă acum, constituie o noutate că la analiza geografică a structurii şi proceselor etnice n-am procedat la compararea rezultatelor diferitelor recensăminte realizate în state ale căror suprafeţe au tot variat în timp, ci, pentru a putea realiza demersul comparativ, datele din epocă (aproximativ 1920) le-am recalculat la suprafaţa actualelor regiuni. Pentru analizarea structurii etnice, a fost nevoie să comparăm diferite elemente (naţionalitate, limbă maternă) ale recensămintelor realizate la diferite date de şapte state (Statistici 1). Astfel, anul 1920, cu date de recensămînt accesibile la nivelul întregii regiuni, l-am fixat ca prim an (de bază), iar 1990 ca ultim an. SCHIŢĂ ISIORICĂ Pentru a înţelege politica externă a statelor şi naţiunilor din regiunea despre care vorbim şi pentru a cobori pînă la rădăcinile conflictelor etnice, o mare importanţă o are retrospectiva istorică; trebuie să vedem de cînd există hotarele respective, cît de stabile au fost ele, după cum e necesar să ştim cît a dăinuit independenţa statală a popoarelor din zonă. Dintre popoarele actuale ale regiunii carpato-balcanice, bulgarii au fost primii care şi-au întemeiat un stat independent (680), după care au urmat croaţii (870), sîrbii (892) şi ungurii (896). întemeierea statului şi asigurarea independenţei acestuia în cazul românilor (1324), albanezilor (1443) şi muntenegrinilor (1796) a avut loc mult mai tîrziu, 10
