Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
VI. Criza feudalismului şi epoca reformelor
politică externă — se aliază cu Napoleon, renunţă totodată la alianţa politică încheiată cu nobilimea ungară, întrucât, practic, prin devalorizarea banilor aruncă asupra ei întreaga povară materială a statului. Devalorizarea din 1812 e urmată de o cotitură politică: curtea nu mai convoacă dieta Ungariei, instituind şi acolo o guvernare absolutistă. Noul conflict cu Napoleon apoi crearea sistemului Sfintei Alianţe consolidează deasemenea poziţiile curţii. începând cu 1815, relativa mulţumire de odinioară a nobilimii maghiare se cufundă definitiv în trecut: survine deconjunctura, când produsele agricole devin practic nevandabile şi nu se mai pot procura bani. Nobilimea se trezeşte la realitate nu numai în privinţa situaţiei materiale, dar şi în a limitării puterii sale politice: pentru moment este neputincioasă faţă de samavolniciile absolutismului. Ce-i drept, când au apărut fisurile în sistemul european al Sfintei Alianţe, curtea s-a arătat dispusă a reinstaura constituţia nobiliară. La dieta din 1825-1827 compromisul dintre stări şi curte este reînnoit. Dar raporturile de forţă nu mai sunt cele de odinioară. Conflictul secular al stărilor cu curtea a ajuns încetul cu încetul de domeniul trecutului; apar tendinţe noi, care scindează şi nobilimea: unii — din ce în ce mai mulţi — sătui de strategia expectativei, întrezăresc posibilitatea ieşirii din impas pe calea reformelor burgheze. GENEZA MIŞCĂRII REFORMISTE 9 Nu odată s-a întâmplat, pretutindeni în Europa, ca anumite grupări ale nobilimii, mânate de interese materiale şi politice, să se alăture cauzei care a fost evoluţia burgheză. Dar numai în Ungaria s-a întâmplat ca o însemnată parte a nobilimii, practic majoritatea ei conturată în condiţiile regimului politic al vremii, să se angajeze în susţinerea transformărilor burgheze, ca adeptă a liberalismului. Lipsa de perspectivă a vechiului regim a pătruns încetul cu încetul în conştiinţa oamenilor. Economiştii au atras atenţia asupra piedicilor feudale din calea dezvoltării agriculturii, călători reîntorşi din străinătate veneau cu exemple din vestul Europei, ideile 76
