Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
IV. Ţara scindată î trei
era izgonirea otomanilor, a continuat să existe — în Ungaria regală, în volantele sale politice banul croat Zrínyi Miklós insista asupra necesităţii de a se crea o armată naţională, deoarece în ciuda orientării sale filohabsburgice şi-a dat seama, că de la aceştia ar aştepta zadarnic să-i alunge pe turci. în acelaşi timp, magnat latifundiar în regiuni limitrofe cu otomanii, si deci cunoscător al forţei acestora datorită acţiunilor sale de guerilă, cât şi din ştirile venite dinspre centrul imperiului, el şi-a dat seama că puterea otomană a intrat în declin. Zrínyi dorea să ia în mână cârma politicii interne ungare ca palatin, însă realizarea acestei ambiţii a eşuat, lovindu-se de opoziţia curţii. Concomitent cu cristalizarea programului vizând un regat naţional puternic, s-a constituit şi o mişcare politică a nobilimii de rând. Conducătorii acesteia au luat legătura cu Zrínyi. Evoluţia politică de la mijlocul secolului nu era însă favorabilă acestor proiecte. Zrínyi însuşi contase pe o Transilvanie puternică, eventual chiar pe regalitatea lui Gheorghe Rákóczi al II-lea, dar prăbuşirea Ardealului spulbera aceste speranţe. Cât despre turci, ei — fortificaţi tocmai de luptele interne — au pornit în 1663 o nouă campanie împotriva liniei de margine. Căzu atunci Érsekújvár (Nove Zamky), şi un întreg şir de cetăţi din părţile nordice. însărcinat cu organizarea defensivei pe ţară, Zrínyi s-a angajat în primăvara anului următor în contraofensivă, a recucerit cetăţi, iar în cea mai reputată dintre acţiunile sale militare a distrus prin incendiere podul de la Eszék (Osijek), cheia principalei linii de aprovizionare a armatei otomane. Generalul Montecuccoli, comandantul suprem al oştilor imperiale, a desfăşurat şi el o campanie reuşită culminând prin victoria nimicitoare de la Szentgothárd. După aceste succese, în mod cu totul neaşteptat, împăratul-rege Leopold I. (1657-1705) a încheiat pacea, şi încă în condiţii umilitoare. Pacea odioasă de la Vasvár (1664) nu numai că garanta cuceririle otomane de până atunci, ci în schimbul păcii turcii primeau noi cetăţi, printre care Érsekújvár şi Oradea! Pacea a stârnit consternare în toată Europa şi o imensă amărăciune în Ungaria. Nemulţumirea i-a îndemnat la uneltiri complotiste până şi 53
