Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
IV. Ţara scindată î trei
la un stăpân la altul. Ín 1532 partea apuseană a Ungariei a fost traversată de o oştire tucească mai mare decât toate de până atunci, cu scopul de a ocupa posesiunile ereditare ale Habsburgilor. Micul fort al oraşului Kőszeg a curmat însă înaintarea cuceritorilor, şi cu toate că după un asediu de câteva săptămâni ei au reuşit să arboreze pe ziduri tuiul, între timp în Alpi începuse să ningă, şi timpul pierdut nemaiputând fi recuperat, retragerea deveni inevitabilă. în taberele ambilor regi s-a întărit convingerea că continuarea divergenţelor este în detrimentul tuturora, şi foloseşte doar turcilor. Sub presiunea anturajului lor, cei doi monarhi au încheiat în 1538 pacea de la Oradea, punând capăt conflictului şi convenind ca după moartea lui Zápolya întreaga ţară să-i revină lui Ferdinand. Această pace însă nu a fost respectată de nici una din părţi, la naşterea fiului său regele János obligându-şi adepţii să jure pe regalitatea noului născut. După moartea lui Zápolya văduva sa, regina Izabella împreună cu loan Sigismund, acesta din urmă încă sugar, dar încoronat, se instala în cetatea Budei. Ferdinand începu asediul cetăţii. în 1541 sosiră în ajutor trupe otomane, şi — la aniversarea bătăliei de la Mohács — reuşiră printr-un şiretlic să ocupe cetatea. Principala fortăreaţă a Ungariei, dimpreună cu fâşia centrală a ţării ajunse astfel sub stăpânirea lor. Stambulul, dându-şi seama că în viitorul apropiat nu va putea cuceri posesiunile ereditare austriece, nu-şi permitea riscul de a lăsa pe mâna lui Ferdinand Ungaria, pe care dorea să şi-o facă teatru de operaţiuni. Principala tendinţă a politicii turceşti din deceniile următoare a fost lărgirea în direcţia est-vest a breşei deocamdată înguste ce tăia trupul ţării. La est de teritoriul stăpânit de turci, dincolo de Tisa (Tiszántúl) şi în Transilvania se instalase loan Sigismund sub proteguirea lui Fráter György (George Martinuzzi). Aici s-a format principatul Transilvaniei; părţile apusene şi nordice rămânând în stăpânirea lui Ferdinand, acestea au fost teritoriile unde s-a restrâns, ca o moştenire a Ungariei medievale, Regatul Ungariei, regalitatea ungară. în urma situaţiei date, ţara era ruptă în trei părţi, şi această stare de lucruri — cu considerabile modificări teritoriale intervenite pe parcurs — s-a statornicit pentru un secol şi jumătate. 41
