Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
III. Feudalimsul dezvoltat
aduceau şi familiarii. De altfel comitatele trimiteau deasemenea cîţiva delegaţi, al căror număr se stabili până la urmă la doi. La diete participau şi reprezentanţii oraşelor. Ca rezultat final al evoluţiei sociale din evul mediu, în Ungaria s-au format patru stări privilegiate: a marilor seniori ecleziastici şi laici (începând din 1608 aceste două stări întrunindu-se separat în cadrul tabulei superioare, unde se prezentau personal); starea “oraşelor libere regeşti” (deci nu „burghezia”!) şi nobilimea de rând — cei din urmă reprezentându-se prin delegaţi şi alcătuind tabula inferioară. Dietele elaborau legile statului; „consfinţite” (aprobate) apoi de suveran, ele intrau în vigoare prin publicarea lor în comitate. Cea mai controversată problemă a secolului XV. a fost bineînţeles cea a succesiunii la tron. La început — în secolul al XIV-lea — s-a promovat succesiunea pe linia feminină a casei arpadiene; s-a acceptat apoi ca principiu moştenirea pe linie masculină prin urmaşi direcţi ai regilor, însă nici un domnitor din întregul secol nu a lăsat moştenitor legal de vârstă majoră. Dieta a legiferat pentru aceste situaţii libera alegere a regilor, tronul fiind ocupat deci în ultimă analiză pe baza “solicitării”. Suveranii încheiau însă contracte de căsătorie, de alianţă ori de succesiune, deci nu ţineau seama de faptul că nu dispun de propriul lor tron. Toate acestea purtau în sine germenii unor conflicte. Ţara mai era ameninţată şi de pericolul extern al invaziei turceşti căreia — precum au intuit şi contemporanii — nu i se putea opune de una singură. Având în vedere situaţia ţărilor vecine, periclitate la rândul lor, au avut loc mai multe încercări de a grupa sub conducerea unui singur suveran statele din zonă, într-o puternică alianţă antiotomană. Dinqştia polono-lituaniană a Jagellonilor obţinu tronul ceh, apoi şi pe cel ungar. înrădăcinată în provinciile austriece, dinastia Habsburgilor deveni şi ea temporar, tot în secolul XV, stăpână peste cele două regate. în fine, în statele din spaţiul vizat, câte un mare feudal încerca şi el să dobândească tronul (ideea regatului “naţional” fiind susţinută de majoritatea nobilimii de rând), iar când tentativa 34
