Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
II. Feudalismul timpuriu
războaielor, repetatele căderi în dizgraţie au zădărnicit multă vreme instalarea eredităţii funciare. în secolul al XIII-lea apare însă categoria marilor proprietari dintr-a doua sau chiar a treia generaţie; exponenţi ai propriilor interese latifundiare, bazându-se pe posesiuni şi pe legături familiale, ei nu mai aveau nevoie de favorul regal şi doresc să-l utilizeze doar drept unealtă pentru consolidarea propriei puteri şi pentru dobândirea unor noi posesiuni. în aceste condiţii, rolul regelui a devenit tot mai dificil. Dezvoltarea oraşelor Ungariei ia avânt doar din a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Din secolul XII cunoaştem un singur act privilegial, cel al HOSPES-ilor din Székesfehérvár; în acest caz însă avem de a face numai cu garantarea drepturilor unor “oaspeţi” (imigranţi) şi nu cu veritabile privilegii orăşeneşti. Oricum, actele privilegiale din secolul următor vor invoca drepturile “din Székesfehérvár”. Privilegiile în sine însă nu au creat oraşe. Esztergom şi Székesfehérvár îşi datorează importanţa faptului că erau reşedinţe regale. La începutul secolului al XIII-lea li se adaugă Pesta şi Buda, unde dezvoltarea începe fără privilegii, datorită dezvoltării comerţului. Oraşele apăreau îndeobşte pe lângă cetăţi, la vaduri, în vechi centre de comitate, adesea în locuri unde mai existau ruinele antecedentelor urbane antice. Continuitatea urbană în perioada de tranziţie dintre antichitate şi evul mediu nu se poate însă demonstra nicăieri. Un rol important au jucat în evoluţia oraşelor elementele “latine” (italiene, franceze) şi germane implantate în acestea. Găsim printre orăşenii epocii evrei sosiţi din oraşe occidentale şi musulmani imigraţi din răsărit. Cele mai bănoase ramuri comerciale, anume desfacerea sării şi exportul animalelor vii, se aflau sub controlul bisericii respectiv al curţii, nedevenind deci factori direcţi ai evoluţiei urbane. De-alungul celor trei veacuri trecute de la întemeierea statului, Ungaria a recuperat mult din tardivitatea istoriei sale. S-a înrădăcinat creştinismul, s-a consolidat sistemul economic al feudalismului, a crescut densitatea populaţiei, ţara s-a integrat în circuitul vieţii 27
