Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
XII. Perioada socilaismului de tip sovietic
PROCESUL DE MODERNIZARE (1968-1978) Noul mecanism economic elaborat timp de mai mulţi ani şi popularizat printr-o largă propagandă, a intrat în vigoare în 1968. Prin această iniţiativă Ungaria s-a diferenţiat în mod marcant de celelalte ţări socialiste. Dintr-o perspectivă de câteva decenii aceste reforme nu par chiar atât de importante; totuşi, primul pas făcut a exercitat un efect imens. S-au micşorat indicii de plan ai interprinderilor, iar conducerea acestora a fost cointeresată material în vederea rentabilităţii. S-a lărgit sfera produselor cu preţ liberalizat, a crescut rolul pieţii, s-a ţinut seama de raporturile valorice ale economiei şi pieţii mondiale. Pericolul cel mai mare al economiei de piaţă, reapariţia foarte rapidă a inegalităţii sociale, îl sesizau şi adepţii reformei. De aceea, noul mecanism economic a fost echipat cu o serie de frâne, efectuându-i-se reglări şi pe parcurs. La început economiştii s-au temut de şomaj, alarmă ce s-a dovedit în scurt timp falsă. Pe urmă s-a părut ameninţătoare urcarea preţurilor, fenomen contrabalansat însă prin majorarea salariilor, reuşindu-se chiar o apropiere între preţurile de consum şi cheltuielile de producţie, fără o scădere a nivelului de trai. Cu timpul a ieşit la iveală că reforma este periclitată tocmai de faptul la care nu se aştepta nimeni: situaţia majorităţii maselor muncitoare a rămas neschimbată, condiţiile lor de muncă au rămas aceleaşi; nu se simţeau nici mai bine, nici mai prost ca înainte şi ca atare, în ciuda propagandei erau pasive faţă de întregul proces de reforme. Reforma nu a reuşit deci să-si creeze o bază socială considerabilă, cea ce le-a permis adversarilor ei să pornească un contraatac încununat de succes, în preajma anului 1972 reuşind blocarea întregului sistem. Expresia de “noul mecanism economic” a dispărut atunci din lexicul uzual al politicii. Au existat totuşi şi beneficiari ai reformei, chiar dacă nu erau mulţi: managerii, micii antreprenori, ţăranii care îşi orientau producţia 135
