Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
XII. Perioada socilaismului de tip sovietic
acel moment la extremitatea din dreapta a scenei politice legale, continuând astfel până ce au rămas singuri în arenă — după care au început epurarea în propriile rânduri. Deviza lor politică era lupta împotriva “reacţiunii”, de loc şi nici o dată definită: ameninţau în permanenţă cu un spectru de fapt inexistent în realitate. Lozinca stârnea însă totuşi o teamă care înmănunchia sau cel puţin condamna la inactivitate — cu excepţia celei atacate — toate grupării^. în sânul coaliţiei, ţinta cea mai frecventă a atacurilor era Partidul Micilor Agrarieni (care şi-a avut într-adevăr gruparea sa de dreapta, dar bineînţeles în limitele structurii democratice) — iar şicanele permanente au măcinat încetul cu încetul acest partid susţinut de o uriaşă masă de alegători. în 1947, la ultimele alegeri democratice pluripartite, comuniştii — făcând uz şi de sporirea ilegală a buletinelor de vot — au obţinut 22% din totalitatea opţiunilor electoratului. Rezultatele de 15% şi 9% obţinute de social-democraţi respectiv de Partidul Naţional Ţărănesc reflectau poziţiile neschimbate ale acestora. Procentul de voturi de numai 15%, jealizat în aceste alegeri de micii agrarieni, demonstrează eficienţa tacticii adoptate de comunişti. Dar numai parţial! Aceasta pentru că alegătorii nu s-au orientat spre ei, ci spre partidele democratice de opoziţie din afara coaliţiei. Unul dintre acestea, Partidul Democrat al Poporului (Demokrata Néppárt), totalizând 16% din voturi a devenit a doua putere politică din parlament. Partidele opoziţiei democratice &in afara coaliţiei au obţinut 40% din totalitatea voturilor. în curând însă au ajuns principalul obiectiv al atacurilor politice şi poliţieneşti, concretizate în anularea mandatelor şi desfiinţarea organizaţiilor. Prin uniformizarea poziţiilor politice din interiorul coaliţiei, deosebirea dintre cele patru partide componente a dispărut treptat. în iunie 1948 cele două partide muncitoreşti — cel comunist şi cel social-democrat - s-au unificat sub numele de Partidul Muncitoresc Ungar (Magyar Dolgozók Pártja), care s-a impus în scurt timp ca unică forţă a arenei politice, conducătorii săi comunişti preluând conducerea efectivă a ţării. Toate acestea au dus la instaurarea dictaturii proletariatului în 1949 — anul întorsăturii. Schimbările 126
