Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
XII. Perioada socilaismului de tip sovietic
ANII DE TRANZIŢIE (1945-1948) Democraţia ungară s-a consolidat surprinzător de repede. Nici factori externi, nici cei interni nu tindeau să schimbe regimul politic care se formase. în fruntea partidelor se aflau lideri care se bucurau de popularitate, şi cu toate că uneori se lansau în polemici aprinse, acestea se desfăşurau de fapt în sânul coaliţiei, iar publicitatea vieţii parlamentare şi libertatea presei părea o garanţie suficientă pentru evitarea situaţiei în care unul dintre cei doi factori determinanţi ai vieţii politice — Partidul Micilor Agrarieni susţinut de majoritatea alegătorilor şi comuniştii sprijiniţi din afară — ar fi putut ajunge într-o situaţie monopoliară în dauna celuilalt. La 1 februarie 1946 a fost proclamată republica, consfinţindu-se şi formal transformarea democratică. Marile puteri victorioase au recunoscut guvernul. La 10 februarie 1947 a putut fi semnat noul dictat de pace de la Paris. Exceptând câteva mici modificări, Ungaria a revenit între graniţele ei din 1937, stabilite la Trianon, fiind obligată şi la plata unor însemnate despăgubiri de război. Tratatul de pace restabilea suveranitatea ţării. Trupele sovietice nu au fost însă retrase, staţionarea lor fiind prelungită sub pretextul că menţin contactul cu trupele de ocupaţie din Austria. Aşadar speranţele politice legate de retragerea lor nu s-au putut realiza. încă înaintea tratatului de pace învingătorii au stipulat evacuarea populaţiei germane, măsură dezavuată de guvernul ungar, care a executat-o cu codeală şi numai parţial. Noul guvern cehoslovac a aplicat faţă de maghiarii din Slovacia principiul răspunderii colective: privaţi de cetăţenia lor, ei au început să fie deportaţi în Cehia, respectiv în Ungaria. Silit de împrejurări, guvernul maghiar a încheiat un acord pentru schimbul de populaţie, primind în ţară unguri din Slovacia în locul slovacilor care se repatriau. O carenţă serioasă a tratatului de pace — spre deosebire de reglementările din 1918 — era lipsa stipulaţiilor menite să garanteze drepturile minorităţilor. 124
