Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
XI. Perioada contrarevoluţiei
instituţia regalităţii, dar din cauza rezistenţei opuse de statele succesoare, Carol al IV-lea nu şi-a putut reocupa tronul nici în ciuda repetatelor sale tentative. Şef de stat interimar — cu titlu de guvernator — a devenit, prin opţiunea parlamentului ales — pentru prima dată în istoria Ungariei — prin vot universal, contraamiralul Horthy Miklós, comandantul suprem al forţelor armate contrarevoluţionare. Prin aceasta, comandantul suprem a devenit adept al consolidării, contribuind la reprimarea detaşamentelor speciale. Guvernatorul a fost investit cu o putere aproape monarhică; persoana sa a fost definitorie în politica internă a deceniilor următoare. După alegerile pentru adunarea naţională s-a constituit un guvern pluripartit. Regimul contrarevoluţionar a îmbrăcat o formă parlamentară, pentru care insistau şi puterile învingătoare; după recunoaşterea acestui regim s-a putut trece apoi la semnarea păcii în palatul Trianon de la Versailles. Dictatul de pace semnat la 24 iunie 1920 a consfinţit schimbările deja existente: Ungaria şi-a pierdut trei sferturi din teritoriu şi două treimi din populaţie, ajungând astfel în afara hotarelor sale considerabile minorităţi maghiare. în schimb, statalitatea independentă a Ungariei deveni fapt împlinit; pentru prima oară după mai multe veacuri, pe teritoriul ţării nu staţionau trupe străine, şi tot pentru prima dată s-a putut trece la constituirea unei reţele diplomatice proprii, la elaborarea unei politici externe ungare de sine stătătoare. Politica externă a noului stat maghiar se sprijinea pe doi piloni: revizuirea teritorială — obiectiv abordabil numai în perspectivă — şi atitudinea antisovietică. Acest stat tânăr şi de dimensiuni modeste era prins în cercul noilor vecini aliaţi între ei - aşa numita “mică antantă” (Regatul Iugoslaviei, România şi Republica Cehoslovacă) — şi nu prea existau speranţe de colaborare economică cu aceste state. Ţara micşorată ca teritoriu, trecută prin război, revoluţii şi blocadă, lupta cu grave dificultăţi economice. Criza energetică, inflaţia, lipsa de alimente, şomajul, sutele de mii de refugiaţi fără locuinţă învederau că pentru consolidarea economică va fi nevoie de ani îndelungaţi. 112
