Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
I. Preistoria Maghiară
surplusul relativ de populaţie şi apariţia armelor metalice a făcut posibilă expansiunea. în teritoriile dintre Volga şi Kama, în spaţiul baltic răsăritean şi Finlanda, a luat naştere o formaţiune etnico-culturală care poate fi pusă pe seama popoarelor fino-ugrice, şi a fiinţat în fond până la expansiunea slavă de la începutul evului mediu. în preajma anului 1.500 î.e.n. în modul de viaţă al fino-ugricilor a avut loc o schimbare fundamentală: trecerea la o economie productivă bazată pe agricultură şi creşterea animalelor. Se ştie că în Mezopotámia această întorsătură hotărâtoare s-a produs cu câteva milenii mai devreme, extinzându-se de acolo treptat către nord, prin intermediul mai multor popoare. După unele opinii Transcaucazia a constituit habitatul iniţial al popoarelor ind&germane, prin împrăştierea cărora s-a extins economia productivă. Este posibil ca unele gfupuri protobăştinaşe din zonele suprapopulate ale Mezopotamiei, ce practicau de multă vreme o economie productivă, să fi pornit spre nord, şi treptat, de-alungul secolelor sau chiar al mileniilor să se fi extins şi cultura lor economică. La aceste contacte incontestabile, axate pe direcţia nord-sud, apelează adepţii tezei eronate a originii sumeriene a ungurilor. Contacte directe între aceste două popoare nu au existat niciodată, elementele comune ale ornamentisticii şi ale mitologiei sunt caracteristice pentru întregul spaţiu euro-asiatic, înrudirea celor două limbi e contrazisă de analiza lor sintactico-morfologică, neputându-se demonstra până în prezent nici o singură corespondenţă lexicală. Limba sumerienilor pare o insulă lingvistică ce nu prezintă similitudini cu nici o limbă cunoscută. în rândul îndeletnicirilor economice ale fino-ugricilor, locul de frunte îl ocupă creşterea animalelor, dar săpăligele descoperite, apoi secerile, brăzdarele plugurilor, precum şi pietrele utilizate pentru măcinat sunt tot atâtea dovezi ale existenţei agriculturii. Confecţionarea uneltelor de metal e atestată de matriţele de bronz din mileniul II î.e.n., descoperite în Siberia apuseană. A început şi 10
