Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
IX. Epoca dualismului
a aderat la ei. Prima organizaţie a muncitorimii, Asociaţia Generală a Muncitorilor (Általános Munkásegylet) a luat fiinţă în 1868; din ea s-a dezvoltat în 1880 Partidul Nealegătorilor, apoi în 1890 Partidul Social-Democrat Ungar, afiliat la Internaţionala a Il-a. Burghezia de orientare democratică a desfăşurat mişcarea radicalismului burghez, a cărei influenţă s-a dovedit a fi considerabilă mai ales în domeniul spiritual-cultural. Deşi aceste mişcări politice extraparlamentare nu au putut modifica meritoriu structura tradiţională a partidelor, criza politică de la începutul secolului s-a manifestat vizibil prin înfrângerea electorală din 1905 a partidului de guvernământ (Partidul Liberal) rămasă unică în istoria dualismului. în condiţiile crizei politice dezlănţuite, opoziţia victorioasă a fost nevoită să renunţe la propriu-i program, spre a putea în sfârşit ajunge la guvern, drept “învingătoare”. Guvernarea coaliţiei partidelor de opoziţie (1906-1910) nefiind esenţialmente diferită de politica celor care îşi asumaseră pactul dualist, ea a generat în multă lume deziluzia faţă de partidele tradiţionale, adâncind mai departe criza regimului. Cercurile guvernante însă nu-şi puteau asuma reforma politică, extinderea dreptului de vot, deoarece aceasta ar fi cauzat ajungerea în categorică majoritate parlamentară a adversarilor dualismului. Regimul deci — aproape independent de pronosticurile ce-i prevesteau căderea — s-a arătat rigid şi lipsit de tact. Economia, viaţa spirituală, întreaga societate se dezvoltau dinamic; în schimb viaţa politică a înţepenit, devenind anacronică şi fragilă. Nu se putea prevede însă dacă sciziunea, criza de fond va fi cauzată de antagonismele interne ale claselor dominante (spre exemplu dintre moşieri pe de o parte şi industriaşi şi comercianţi pe de alta — denumite în epocă antagonismul agrariano-mercantil) sau tocmai ascuţirea antagonismelor dintre naţionalităţi avea să nască pericolul — ori poate se va dovedi ireductibil chiar antagonismul dintre cele două părţi de imperiu. 103
