Antal G. László: Situaţia minorităţii etnice maghiare în România - Múzeumi füzetek 6. (Székelyudvarhely, 1993)
mii de locuitori aparţinînd altor naţionalităţi — cca. 350.000 germani (saşi şi şvabi). Aşadar, proporţia românilor fi neromănilor pe teritoriul dintre Carpaţi fi graniţa ungară, pe care trăiesc minorităţile etnice, este în mare de 2:1. Românii, sub aspect religios, aparţin aproape în totalitate cultului ortodox. Pînă la 1948 în Transilvania exista o masă însemnată de circa 1.500.000 de greco-catolici, avînd printre ei şi mai multe zeci de mii de unguri, dar în anul susmenţionat — prin decret de stat — biserica lor, cu toate bunurile sale, a fost unificată cu biserica ortodoxă. Români catolici trăiesc în Moldova şi la Bucureşti, iar mai nou şi în Transilvania. Numărul lor, datorită sporului natural ridicat din Moldova, creşte rapid, azi ajungînd la cca. 300.000. (Numărul credincioşilor diecezei de Iaşi în 1984 era de 262.650. Dintre aceştia cca. 200.000 se autoconsideră români. In 1986 Dieceza de Bucureşti avea în evidenţă 98.760 de credincioşi, dintre care cca. 2/3 români, restul maghiari — Annuario Pontificio 1988.) Românii catolici din Moldova se trag în majoritate din acei ceangăi de limbă maternă maghiară de acolo, care s-au deznaţionalizat, păstrîndu-şi în schimb religia catolică. Azi, ca urmare a procesului de industrializare se poate estima la cîteva zeci de mii numărul acelor catolici moldoveni de limbă maternă română, care trăiesc în centrele industriale de pe teritoriul Transilvaniei. în izvoarele scrise românii apar la începutul secolului al XlII-lea, în sudul Transilvaniei. Din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea ei constituie majoritatea populaţiei ardelene. Maghiarii trăiesc în trei blocuri mai însemnate; aproximativ 35% din numărul lor se află de-a lungul graniţei ungare, 10% la Cluj şi în preajma acestuia, 34% pe latura estică a Transilvaniei, în Secuime, şi cca. 21% în diasporă interetnică. Aici trebuie din nou să amintim grupul etnic al ceangăilor, ce trăieşte în Moldova încă din evul mediu, în comunităţi rurale, şi diferenţiat de majoritatea ortodoxă a ţării prin religia sa catolică şi limba sa maternă maghiară. O parte a acestora — în lipsa asistenţei religioase de limbă maghiară — şi-a păstrat religia catolică, dar s-a românizat. Potrivit estimărilor azi numărul celor care în viaţa particulară mai fac uz de limba maghiară este între 50 şi 100 de mii. Maghiarii fac parte din trei confesiuni creştine apusene. Cei mai numeroşi sínt romano-catolicii, figurind în cele patru dieceze intracarpatice cu cca. 920 de mii de suflete, urmează reformaţii cu 730 de mii, unitarienii cu cca. 70 de mii şi luteranii cu 32 de mii. Cca. 90 de mii aparţin diferitor secte. O parte a germanilor a fost colonizată de regele Ungariei în prima parte a secolului al XlII-lea în părţile pe atunci în mare parte nepopulate ale sudului Transilvaniei (actualele judeţe Sibiu şi Braşov), şi mai tîrziu la nord, în zona Bistriţei. Aceştia sínt aşa-numiţii saşi. Saşii sínt în totalitatea lor luterani. în secolul al XVIII-lea, odată cu sfîrşitul a 170 de ani de stăpînire turcească în Ungaria, în zona Timişului şi Aradului din colţul vestic al României de azi s-au stabilit şvabii. Şvabii sínt romano-catolici. O parte însemnată a grupului etnic german (între 1950—1983: 138.169 de persoane) s-au repatriat în Germania, emigrarea lor 7
