Antal G. László: Situaţia minorităţii etnice maghiare în România - Múzeumi füzetek 6. (Székelyudvarhely, 1993)
Anexa bibligoraficá în paginile următoare încercăm să schiţăm o imagine cît se poate de cuprinzi* toare a documentelor, scrierilor care ne oferă informaţii importante cu privire la situaţia minorităţii maghiare din România în perioada postbelică, respectiv a forurilor şi instituţiilor care se ocupă de această problemă. în abordarea acestei problematici trebuie să pornim neapărat de Ia datele publicate în România. Chiar dacă statisticile româneşti nu corespund unor norme internaţionale ce le putem considera unanim acceptate, datele lor trecute prin filtrul criticii pot constitui sursa unor informaţii preţioase. Condiţia obligatorie a evaluării lor este însă urmărirea consecventă a acestor şiruri de date într-un context cît se poate de larg. Pe lîngă statisticile oficiale, surse preţioase de informaţie constituie şi diferitele publicaţii de limbă română, maghiară şi germană apărute în România. Preocupările legate de situaţia ungurilor din afara Ungariei în ultimii patruzeci de ani — pîna la crearea Colectivului, apoi a Institutului de Hungarologie — au fost doar acidentale. Cea mai importantă iniţiativă în acest sens a fost raportul referitor la situaţia comunităţilor minoritare maghiare din ţările învecinate, rod al unor investigaţii de cîţiva ani, care s-au încheiat la sfîrşitul anului 1973. Este vorba de un material de cca. 3000 de pagini, referitor la condiţiile politice, demografice, culturale ale acestor comunităţi etnice şi la posibilităţile de folosire a limbii materne. Din multitudinea studiilor adunate în acest material putem remarca sinteza demografică deosebit de importantă din punct de vedere ştiinţific ei politic, datorată lui Dávid Zoltán. Acest studiu se ocupă de tendinţele evoluţiei demografice ale populaţiei maghiare din Bazinul Carpatic, bazîndu-se pe analize statistice subtile şi cumpătate. Cîteva concluzii ale studiilor în cauză au fost utilizate şi în activitatea diplomatică, iar principiile ridicate la rang de politică oficială au fost sintetizate în comunicaţul Colectivului de Politică Culturală de pe lînga C.C. al P.S.M.U., publicat în 1974 (Társadalmi Szemle, octombrie, 1974. 40—43.). în 1988 a crescut interesul faţă de minoritatea maghiară din România, lucru reflectat şi în presa ungară, apărînd şi cîteva investigaţii de amănunt. De pe la sfîrşitul anilor '70, opinia publică a lumii occidentale, unele* organizaţii şi instituţii naţionale şi internaţionale, unele guverne şi presa, sesizîndu-se de încălcarea flagrantă a drepturilor omului în România — printre care şi a libertăţii religiei —, se ocupă pe larg şi de prejudiciile suferite de minoritatea maghiară. Tendinţa crescîndă a acestui interes evoluează de la atenţia acordată violării drepturilor unor indivizi, înspre urmărirea problemelor colective ale minorităţilor. în toate acestea un rol important îi revine activităţii de informare desfăşurate de emigraţia maghiară, în încheierea materialului nostru informativ publicăm o listă selectivă a instituţiilor care se ocupă de această problemă, respectiv a scrierilor apărute pe această temă. 49
