Antal G. László: Situaţia minorităţii etnice maghiare în România - Múzeumi füzetek 6. (Székelyudvarhely, 1993)
Múzeumi füzetek Judeţul Bacău e prezent în tabelul nostru, deoarece acolo trăieşte grupul etnic al ceangăilor romano-catotici, de origine şi parţial de limbă maternă maghiară. Aceştia au fost — făcînd abstracţie de perioada dintre 1948 şi 1958 — etichetaţi din partea statului pur şi simplu ca români, eventual români parţial maghiarizaţi, drept care — exceptînd anul 1956 — nici nu apar în recensăminte. Demografii şi istoricii maghiari — bazîndu-se pe informaţii culese la faţa locului — sínt de părere că numărul ceangăilor de limbă maternă maghiară depăşeşte şi în momentul de faţă cifra de 50.000. Probabilitatea acestei estimări e întărită şi de faptul că în reţeaua şcolară pe care statul român a pus-o la dispoziţia lor în 1948 şi a desfiinţat-o apoi în 1958 au funcţionat 78 de şcoli de limbă maghiară. Un alt centru important al populaţiei maghiare extracarpatice este Bucureştiul. în perioada interbelică a existat o puternică migraţie maghiară în direcţia capitalei româneşti, numărul ungurilor stabiliţi aici depăşind ciira de 100.000. Procesul de asimilaţie era probabil mai rapid decît în alte oraşe ale ţării, totuşi, pierderile semnalate de recensăminte par ireal de mari. La Bucureşti există o comunitate reformată, numărul catolicilor după surse ecleziastice se poate estima ia 30 de mii, şi pînă nu demult aici a funcţionat şi o şcoală medie maghiară. Luînd în calcul şi exodul de altfel redus din Transilvania spre Vechea Românie, numărul ungurilor din zonele extracarpatice, fără ceangăi, se poate estima la 100 de mii. Cifra de 2,1 milioane, calculată pentru 1987 se pare că reflectă numărul real al ungurilor din România. Ea este confirmată şi de totalizarea estimărilor bazate pe evidenţele diferitelor culte, care ne semnalează existenţa a 2.030.000 de credincioşi de naţionalitate maghiară (cf. tabelul nr. 16). Tabelul următor prezintă evoluţia ponderii numerice o populaţiei maghiare din Transilvania, pe baza estimărilor de mai sus. Tabelul nr. 7. Proporţia populaţiei maghiare în Transilvania exprimat în procente pe baza recensămintelor respectiv a estimărilor dintre 1948 şi 1977. 1948 1956 1966 1977 recens. estim. recens. estim. 25,7% 25,9% 24,2% 25,9% 22% 24,6% Această evoluţie a procentelor, împreună cu rectificările de rigoare, exprimă fidel dinamica etnică a Transilvaniei. între 1948 şi 1956, cînd migraţia românească înspre Transilvania era neglijabilă, numărul proporţional al ungurilor prezintă o uşoară creştere datorită sporului natural ridicat. în deceniul următor se întăreşte fluxul populaţiei extracarpatice în direcţia Transilvaniei, dar aceasta acoperă deocamdată 36
