Antal G. László: Situaţia minorităţii etnice maghiare în România - Múzeumi füzetek 6. (Székelyudvarhely, 1993)

Tabelul nr. 4.

Proporţia românilor, ungurilor şi germanilor în judeţele Transilvaniei, pe baza recensămîntului din 1977.

Judeţul

români

maghiari

germani

alţii

Arad

75,0

14,1

7,5

3,4

Bistriţa-Năsăud

91,7

7.0

0,8

0,5

Bihor

65,7

31,0

0,1

3,3

Braşov

80,8

12,0

6,2

0,9

Alba

90,3

6,2

2,7

0,7

Harghita

14,1

84,5

0,06

1,3

Hunedoara

92,0

6,6

0,8

0,6

Cluj

75,4

23,4

0.2

1,0

Covasna

20,6

78,0

0,1

1,23

Caraş-Severin

86,0

2,1

5,2

7,1

Mureş

51,2

43,7

2,9

2,1

Maramureş

81,0

11,4

0,6

7,0

Satu-Mare

58,6

38,2

0,6

2,6

Sibiu

75,2

4,3

19,1

1,3

Sălaj

74,8

23,7

—

14

Timiş

69,8

10,4

13,5

6,3

Total

70,9

22,0

4,3

2,7

Proiectînd pe hartă datele tabelului nostru, obţinem configuraţia teritorială a grupurilor etnice minoritare. Astfel, cca. 40% din totalitatea ungurilor trăiesc în jurul limitei estice a Transilvaniei, în Secuime, 30% de-alungul graniţei occidentale, 10% în jurul Clujului şi 20% în diasporă interetnică. (Referitor la proporţionalitatea ungurilor în Transilvania a se vedea şi tabelul nr. 7!)

în cele ce urmează vom examina evoluţia proporţionalităţii ungurilor în România, respectiv în Transilvania, după 1956. Evoluţia numerică a populaţiei maghiare din România este influenţată de trei factori: sporul natural, asimilaţia şi exodul. Pentru a înlesni evaluarea rezultatelor unor recensăminte, publicate în tabelele nr. 1 şi 2, trebuie să facem următoarele precizări:

Spotul natural. în unele zone ale Ardealului, locuite de unguri, sporul natural este mai ridicat decîl cel caracteristic în general pentru Transilvania, depăşind, precum se poate vedea în tabelul următor, chiar media pe ţară.

33