Antal G. László: Situaţia minorităţii etnice maghiare în România - Múzeumi füzetek 6. (Székelyudvarhely, 1993)
Múzeumi füzetek la mijlocul aceluiaşi deceniu atît numărul de titluri noi, cît şi cel al exemplarelor a scăzut la o şesime. Pe scurt, evoluţia situaţiei limbii maghiare în alte cîteva domenii ale culturii se prezintă astfel: Teatru. în România funcţionează actualmente două teatre maghiare de sine stătătoare şi patru secţii teatrale. în întocmirea repertoriului preponderenţa creaţiilor româneşti e prescrisă oficial. La Institutul de Artă Teatrală de la Tîrgu- Mureş în 1986 au fost admişi doar doi (!) studenţi maghiari. Piesa. Sistarea şi „fuzionarea” unor periodice; limitarea drastică a tirajului şi a volumului în cazul altora („economie de hîrtie”); conţinutul lipsit de interes — avînd în vedere că după ce a inundat presa cotidiană, propaganda de partid a devenit tema principală şi în paginile revistelor culturale; autorii maghiari sínt lăsaţi pe planul al doilea, avînd prioritate traducerile din articole pe teme româneşti ale autorilor români. Radio—tv. Emisiunea în limba maghiară a televiziunii române, ca şi emisiunile maghiare şi germane ale posturilor de radio teritoriale (cele maghiare din Tîrgu-Mureş şi Cluj şi germane de la Timişoara), au fost sistate invocîndu-se asprimea iernii din 1984, iar benzile sonore care s-au adunat de-a lungul a cîtorva decenii în arhivele studiourilor, au fost transportate la o destinaţie necunoscută. La adunările din instituţii, chiar şi la secţiile teatrelor maghiare, se poate vorbi numai în româneşte. Afişajele, firmele de limbă maghiară au dispărut aproape complect chiar şi din judeţele şi localităţile cu o majoritate maghiară covîrşitoare. La întrunirile cu program muzical din localuri publice (aici înţelegînd şi nunţile), programul trebuie aprobat în prealabil de forurile competente ale consiliilor populare, fiind obligatorie includerea în repertoriu a unor piese vocale româneşti în proporţie de cel puţin 60%. Începînd cu 4 aprilie 1988 o dispoziţie centrală interzice folosirea în presă a numelor de localităţi maghiare. — Frustrarea minoritáin maghiare de propriul ei trecut O particularitate a regimurilor naţionaliste şi totalitare este şi contestarea sau minimalizarea rolului istoric al culturii minorităţilor naţionale, precum şi eforturile pentru stînjenirea cultivării tradiţiilor specifice. în România situaţia e şi mai gravă: regimul politic de tip stalinist a deposedat de propriul ei trecut pînă şi naţiunea majoritară. în anii ’70 s-a renunţat treptat la predarea în universităţi a unor discipline precum arheologia, istoria artelor, etnografia, arhivistică, prin urmare azi aproape că nu mai există specialişti capabili să se îngrijească în mod corespunzător de zestrea culturală de limbă maghiară, germană, latină şi parţial română, cuprinsă în bibliotecile documentare şi arhivele Transilvaniei, sau provenind din acestea. în 1977, prin decret prezidenţial a fost dizolvată Direcţia Monumentelor Istorice, lichidîndu-se astfel întregul sistem de protecţie a moştenirii artistice naţionale. Demolarea părţii istorice a Bucureştiului — care a stîmit de altfel o largă reacţie internaţională de protest — face parte din vastul program potrivit căruia pînâ la sfîrşitul mileniului înfăţişarea localităţilor ţării trebuie transformată radical. Potrivit principiilor directoare publicate în presa românească, mai mult de jumătate din satele ţării vor fi desfiinţate, teritoriul lor devenind suprafaţă agricolă iar locuitorii 22
