Antal G. László: Situaţia minorităţii etnice maghiare în România - Múzeumi füzetek 6. (Székelyudvarhely, 1993)

— Lichidarea folosirii limbii materne în învă(ămînt, în cultură şi în via(a publică

Lichidarea învăţămîntului în limba maternă este un proces de mai multe decenii, aflat actualmente în curs de finalizare. Metoda de bază a acestei politici este fuzionarea forţată a şcolilor minoritare cu cele româneşti, sau — după caz — desfiinţarea totală a unor şcoli de limbă maternă. Acest proces a început în 1956 cu şcolile elementare; în 1958 a fost lichidată ultima şcoală a ceangăilor moldoveni în care se mai învăţa ungureşte; în 1959 — precum s-a văzut — a fost unificată universitatea maghiară din Cluj cu instituţia similară românească din aceeaşi localitate, iar în anii ’60 s-a început şi lichidarea şcolilor medii maghiare de sine stătătoare. Începînd cu primii ani ai deceniului 9 nu mai există instituţie de învăţămînt maghiară de sine stătătoare. Şcolile minoritare au ajuns prin urmare secţii ale şcolilor „mixte” fiind apoi atrofiate treptat, de obicei prin metode informale şi anume prin dispoziţii interne (adesea doar verbale). Acest curs al evenimentelor era mult favorizat de legea 278/1973, total discriminativă ca aplicare, avînd în vedere spaţiile de manevră pe care le crea, oferind posibilitatea înfiinţării unor secţii sau clase cu limba de predare română oriunde, indiferent de numărul elevilor români. (A se avea în vedere că potrivit Legii Învăţămîntului, pentru înfiinţarea unei clase de elevi sínt necesari 25 elevi în şcolile generale şi 36 în cele medii.) Pe această bază preponderenţa românească se putea obţine şi în zone unde cei aparţinînd naţionalităţilor erau în majoritate. Acolo, de exemplu, unde erau doar 1—2 copii români, se organiza clasă românească, în alte locuri părinţii au fost obligaţi ca „în interesul viitorului copilului” să „ceară” înfiinţarea clasei româneşti, alte ori zonele de şcolarizare au fost delimitate în aşa fel, ca peste tot să existe o majoritate românească, interzicîndu-se totodată mutarea copiilor dinlr-o zonă în alta.

în anii ’70 şcolile medii au fost transformate „potrivit intereselor economiei naţionale în plină dezvoltare” în şcoli („licee”) industriale. în cursul acestei reorganizări se putea iarăşi manipula cu efectivele de elevi, aici existînd alte bareme; pe de altă parte în limbile naţionalităţilor conlocuitoare se aproba doar organizarea unor clase pentru meserii neatrăgătoare. Pe lingă toate acestea, să nu uităm că şi în clasele zise „cu limba de predare maghiară” creştea an de an numărul obiectelor predate în limba română. Astfel, potrivit programei clasei a XH-a, la secţia maghiară doar 50% din obiecte se puteau învăţa în limba maternă. Luînd în considerare toate aceste fapte, lichidarea învăţămîntului în limba maghiară poate fi rezumată în următoarea schemă:

— Obligarea înscrierii în şcoli româneşti a unui număr cît mai mare de maghiari.

— Transformarea şcolilor maghiare în secţii „de limbă maghiară” în cadrul unor şcoli româneşti.

— Reducerea treptată a disciplinelor predate în limba maghiară, care în fond au ajuns să fie doar disciplinele reale, şi într-un număr minim de ore, limba şi literatura maghiară.

— Chiar acele obiecte care s-ar putea preda în limba maghiară sínt încredinţate cu bună ştiinţă unor profesori care nu cunosc limba.

19