Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 20. (Székelyudvarhely, 2020)
Focht Anna: Gorka Géza padlóváza restaurálása
desprins şi grundul pe bază de alb de zinc dezvelind astfel un strat marmorat. Pe o suprafaţă cât palma - unde stratul de alb de zinc se păstra doar în urme - am îndepărtat mecanic resturile diferitelor straturi cu ajutorul bisturiului şi al spatulei până la stratul marmorat (foto 18). După îndepărtarea completărilor aspectul emisferei a fost dominat de stratul de vemis ulterior, de aceea s-a decis îndepărtarea acestuia. In urma testelor de curăţare s-a dovedit a fi eficient amestecul de 1:1, alcool şi apă distilată. După aplicarea unei comprese timp de câteva minute s-a înmuiat cu uşurinţă stratul gros de vemis fără a afecta stratul de dedesubt. Pentru redarea formei originale a zonelor deformate am pregătit un miez în formă de sfert de glob din Nikecell (polistiren expandat) pe care l-am folosit ca suport. în urma experimentelor model am ajuns la concluzia că învelişul globului se poate înmuia îndestul pentru a fi modelat fără deteriorări, dacă se aplică vapori dinspre ambele feţe. A fost important ca umezirea să fie foarte blândă, şi efectuată în mod controlat. De aceea am utilizat membrane semipermeabile pe care le-am fixat de suprafaţă cu ajutorul unor magneţi (foto 19). Având în vedere suprafaţa extinsă a zonei deformate, redarea formei a avut loc în mai multe etape; după aburirea unei zone, am aşezat miezul de Nikecell (pozitivul de polistiren învelit în folie) în emisferă fixându-1 cu ajutorul unor bucăţi de cartoane de legătorie, apoi am învelit globul dinspre exterior cu faşe pentru a asigura fixarea pe forma adecvată a zonelor înmuiate. Acest proces a fost lent şi anevoios, eficienţa sa fiind îngreunată de faptul că deformarea a fost atât de pronunţată încât redarea formei într-o zonă provoca deformări în alte părţi, iar redarea formei la întregul înveliş era îngreunată şi de inelul metalic deformat. După netezirea marilor diformităţi am început completarea învelişului. în zonele unde lipsurile erau mici şi marginile de ruptură aproape se atingeau, am lipit dinspre interior fâşii de hârtie japoneză, iar dinspre exterior am completat lipsurile cu un pap dens de celuloză de bumbac şi amidon de grâu (foto 20). Lacuna cea mare am completat-o prin suprapunerea petecelor de hârtie japoneză, ca adeziv folosind alternant clei şi amidon de grâu. De-a lungul întregului proces am folosit miezul de Nikecell pentru sprijinirea structurii dinspre interior. După întregirea stratului de hârtie urma să completăm stratul fragmentar de ipsos cu un amestec de clei şi cretă, însă, pe parcursul testelor am observat că şi cea mai mică cantitate de umezeală înmoaie completarea de hârtie care astfel se deformează şi în ciuda miezului de Nikecell. De aceea în locul cleiului am ales un liant care cedează mult mai puţină umiditate. în Ethulose de 5%25 am adăugat cretă şi acest amestec dens l-am aplicat în mai multe straturi până când am obţinut suprafaţa dorită (foto 21). Lacunele mici le-am completat cu acelaşi amestec de Ethulose şi cretă, apoi le-am retuşat cu acuarelă (foto 22). 25 Etil-hidroxietil-celuloză, comercializat de către: PEL (Preservation Equipment Ltd.). Restaurarea stativului Restaurarea stativului de lemn am realizat-o împreună cu Anna Zsámbéki şi Gyula Bodnár. Depunerile grase, ancrasate de pe suprafaţa vernisului gros al bazei au fost îndepărtate cu spuma soluţiei apoase a sulfatului de alcool gras. A fost necesară şi demontarea celor trei elemente din care se compune talpa de stejar întrucât acestea s-au desprins în zonele îmbinării şi în fisuri s-au format depozite de murdărie. în momentul îmbinării elementelor cu clei de oase a fost introdusă o pană din furnir de stejar pentru a completa lipsurile, adaptată la suprafaţa originală şi retuşată cu acuarele, care în final a primit un strat protector de şelac. Până la uscarea cleiului, talpa a fost fixată cu menghine. Stratul de cretă deteriorat s-a desprins, zonele exfoliate necesitau fixare înainte de curăţare. în acest scop, după umezirea prealabilă cu alcool, am folosit clei de peşte diluat, injectat sub stratul de cretă. Până la uscarea cleiului am fixat suprafaţa cu o folie subţire de polietilenă. Folia avea avantajul că stratul de cretă înmuiat şi fragil nu s-a lipit de ea şi a doua zi s-a putut îndepărta tară deteriorarea suprafeţei originale, iar datorită transparenţei sale se putea urmări reaşezarea fragmentelor dislocate la locul lor. Pe parcursul acestui proces a trebuit avut grijă să fixăm cât mai puţine impurităţi. Pentm completarea grundului de cretă a fost necesară aplicarea prealabilă a unui strat de clei26, aplicat cu o pensulă din păr de porc, apoi, după uscarea stratului de clei, aplicarea în mai multe straturi a grundului de cretă pe jumătate uscat27, stratul final fiind mai înalt decât suprafaţa originală (foto 23). Completările grundului de cretă şi a ornamentelor Blondei au fost retuşate mai întâi cu o soluţie de şelac şi alcool etilic 96%, la care s-a adăugat baiţ de nuc şi cedru dându-i astfel un ton de bază, apoi am aplicat stratul de acuarelă cu pigmenţi metalici inoxidabili. Suprafeţele retuşate au primit un strat protector de şelac în alcool etilic 96%. Tratarea celorlalte elemente componente Pentru completarea elementelor lipsă tip Blondei am realizat un negativ de pe zonele intacte cu ajutorul siliconului dentar. Pasta de modelaj Blondei28 am presat-o în forma 26 Pentru stratul de clei preparator am folosit 50 g clei de os în 4 dl apă. 27 Reţeta grundului de cretă: 20 g clei de iepure înmuiat în 5 dl apă, apoi cretă de Champagne şi de Bologna 1:1. Decantăm mixtura, a doua zi o fierbem şi o strecurăm printr-un material textil cu ţesătură fină. 28 Reţeta pastei de modelaj Blondei: înmuiem 4 părţi clei de piele în 8 părţi apă, adăugăm la 2 părţi colofoniu 1 parte ulei de in. A doua zi fierbem cleiul şi îl menţinem fierbinte (sub 60 °C), în timp ce încălzim şi amestecul de colofoniu şi ulei de in până când se topeşte în întregime, apoi adăugăm cleiul şi amestecăm până la omogenizare. Pe urmă aşezăm pe o placă de sticlă cca 4-5 pumni de cretă de Champagne, formăm o adâncitură în mijloc unde turnăm încet cleiul şi mai adăugăm cretă cât preia ca să obţinem consistenţa unui aluat. Acest amestec se poate păstra la frigider timp de două săptămâni, înainte de utilizare îl putem încălzi în baie de apă şi îl putem presa în formă. 212
