Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 20. (Székelyudvarhely, 2020)

Focht Anna: Gorka Géza padlóváza restaurálása

nute, după care gelurile au fost îndepărtate şi hârtia a fost lăsată să se usuce liber. Hârtia din cârpe a absorbit puternic umiditatea, s-a întins şi s-a ondulat, astfel încât gelul rigid cu fitat de calciu şi gelul gellan alcalin nu au intrat în contact cu hârtia pe toată suprafaţa acesteia. Gelul agar mai flexibil a umezit puternic hârtia, care a început să se întindă, gelul aderând la suprafaţa ei. După 10 minute nu s-a observat nicio schimbare în culoarea sau tonul gelurilor. Totodată, gelul agar şi gelul gellan alcalin păreau să dizolve puţin cerneala, amprenta scrisului fiind uşor vizibilă pe gel. Hârtia a fost puternic deformată în zonele tratate, deformarea persistând după uscare. De asemenea, scrisul din zonele tratate părea să se întrevadă mai intens pe partea de verso. In final, am efectuat din nou testul pentru ionii de fier, care a arătat prezenţa unei mari cantităţi de ioni de fier în cerneala din zona netratată. în zonele în care gelurile cu fitat de calciu au intrat în contact complet cu hârtia, testul a fost negativ. în schimb, în zonele în care gelul nu s-a aşezat bine pe suprafaţa hârtiei, testul a avut un rezultat foarte uşor pozitiv. De asemenea, şi gelul alcalin a redus conţinutul de ioni de fier în mod semnificativ, testul fiind în mică măsură pozitiv. Acest lucru sugerează că gelul alcalin în sine este capabil să îndepărteze o parte din ionii de fier.56 Astfel, tratamentul cu un agent de complexare a fost eficient chiar după 10 minute. Cu toate acestea, se recomandă preumidificarea hârtiei cu capacitate de absorbţie puternică, pentru a asigura alungirea hârtiei, astfel încât gelul să poată intra în contact cu toată suprafaţa ei. PH-ul scăzut al gelului poate deteriora hârtia, din acest motiv este neapărat recomandată „clătirea” cu un gel alcalin pentru a elimina acizii şi a forma un tampon alcalin.

Îndepărtarea adezivilor cu ajutorul gelurilor enzimatice

Gelurile agar şi gellan care conţin enzimele amilază şi protează pot fi utilizate pentru a elimina resturile de amidon, pap şi clei. în acest caz, se folosesc geluri cu concentraţie scăzută, în mare parte 1-1,5%. Van Dyke observă că peste o concentraţie de 2%, eficienţa gelului enzimatic este aceeaşi cu cea a gelului apos.57 Conform experienţei autorilor, soluţia enzimatică preparată anticipat poate fi absorbită în gelul agar şi gelul gellan de 2%. Mai precis, merită înmuiat blatul de gel în soluţia enzimatică timp de aproximativ 1 oră, absorbind surplusul cu hârtie de filtru, după care gelul se poate aşeza timp de 10-15 minute pe

56 Cremonesi şi colab. (2017. p. 23.) au îndepărtat cu succes pete de rugină cu gel agar, rezultatul fiind atribuit efectului de complexare al gelului. Conform explicaţiei, grupările hidroxil fenolice ionizează în mediu alcalin şi sunt astfel capabile să lege ionii de fier (II). Grupările hidroxil non-fenolice pot fi, de asemenea, capabile într-o măsură mai mică de astfel de reacţii de complexare, ceea ce poate explica proprietatea gelului gellan de a lega şi el ionul de fier. De asemenea, este posibil ca hidroxidul de calciu din gelul alcalin să formeze cu ionii de fier (II) un precipitat de hidroxid de fier, extrăgând astfel ionii de fier din hârtie. (Comunicare verbală a lui György Kiss.)

57 van Dyke 2017. pp. 101-106.

hârtia ce urmează a fi tratată. Tratamentul este influenţat de temperatură: în funcţie de tipul de enzimă folosit, temperatura care asigură o funcţionare eficientă este de aproximativ 40 °C.58 Din experienţa noastră, se poate forma condens sub hârtia tratată sau între gel şi placa de încălzire, iar gelul cu o temperatură de gelificare scăzută se poate înmuia sub influenţa căldurii, lăsând să pătrundă prea multă soluţie enzimatică în hârtie, ceea ce provoacă deformarea hârtiei şi apariţia halourilor de apă. Utilizarea gelurilor enzimatice necesită experimentări suplimentare.

Posibilităţi şi riscuri ale tratamentului cu hidrogel al pielii netratate şi a celei tăbăcite

După cum am explicat anterior, sensibilitatea la umiditate a obiectelor din piele este influenţată de mai mulţi factori (tipul de tăbăcire, gradul de deteriorare, depunerile etc.). în schimb, pielea netăbăcită, pergamentul şi pielea tăbăcită degradată, acidă (de exemplu, cea afectată de putregaiul roşu) sunt deosebit de sensibile la tratamentele apoase. Deoarece apa în stare lichidă poate provoca gelatinizarea anumitor piei chiar şi la temperatura camerei, posibilitatea tratamentului cu gel este limitată şi poate fi efectuată numai după o examinare şi o analiză detaliată, înainte de a lua o decizie, merită identificat agentul de tăbăcire, examinat pH-ul pielii şi gradul de degradare al acesteia (temperatura de contracţie), precum şi felul depunerilor şi capacitatea de absorbţie a suprafeţei.59 Structura pielii îmbătrânite are o toleranţă mai scăzută faţă de apa lichidă. Din acest motiv, în experienţa noastră, nu este recomandată utilizarea unui gel agar, cu un efect de umezire mai intens, pentru curăţarea de suprafaţă a acestora. Se poate folosi, în schimb, un gel gellan cu o concentraţie de 4-5%60, cu o eliberare mai lentă a umidităţii, dacă grenul pielii este intact şi structura sa fibroasă este în stare bună. Este important ca gelul să nu fie nici presat prin plăci, nici apăsat pe suprafaţa pielii, pentru că prin apăsare acesta va umezi mai intens, crescând riscul de deteriorare. Se vor evita tratamentele cu gel ale pieilor tăbăcite cu alaun (în special ale celor cu blană) şi ale pieilor afectate de putregaiul roşu, deoarece acestea vor suferi aproape cu certitu58 Markevicius a asigurat o temperatură uniformă de tratament cu textilă inteligentă IMÁT (IMAT = Intelligent Mobile Accurate Thermo-Electrical Device). în lipsa acesteia, se poate folosi şi un încălzitor de mână cu gel, care se încălzeşte la aproximativ 45 °C; este indicată utilizarea lui învelit într-o textilă şi găsirea unei soluţii în care greutatea încălzitorului nu apasă gelul.

59 Pentru efectuarea testelor microchimice, măsurarea pH-ului şi măsurarea temperaturii de contracţie (Kovács 2009) se recomandă îndepărtarea câtorva fibre de piele cu scopul de a fi analizate sub microscop, nicidecum nu se va picura apă sau reactiv pe suprafaţa artefactului. Capacitatea de absorbţie a pielii poate fi verificată prin plasarea unei bucăţi de hârtie de filtru de 2-3 mm2 umezite pe o suprafaţă ascunsă a artefactului şi observarea absorbţiei umidităţii sub un microscop. în acelaşi timp, poate fi observată şi posibila dizolvare a substanţei de tăbăcire.

60 Nu se recomandă utilizarea gelului gellan cu concentraţie mai scăzută (1-3%) pentru piele şi pergament, deoarece hidratează excesiv, provocând pete sau întărirea materialului.

202