Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 20. (Székelyudvarhely, 2020)
Focht Anna: Gorka Géza padlóváza restaurálása
se bazează pe gradientul (diferenţa) concentraţiei ionice dintre cele două materiale. Dacă se aplică un gel apos pe o suprafaţă poroasă, apa difuzează (curge) din gel în materialul care urmează a fi curăţat, iar ionii şi moleculele polare din material migrează în gel. Astfel, începe un proces de echilibrare a concentraţiei ionilor între gelul apos şi suprafaţa umedă. Fenomenul osmozei apare atunci când o membrană semipermeabilă separă soluţiile cu diferite concentraţii de ioni; fără aceasta se produce doar difuzarea apei şi a ionilor. Această membrană poate fi o peliculă subţire de natură organică, situată între gelul apos şi materialul umed al artefactului (de exemplu, o depunere grasă pe suprafaţa obiectului).* 14 Cremonesi şi colaboratorii au demonstrat prin experimente-model că gelatina, albumina, cazeina, gumele vegetale polizaharidice şi celuloza se comportă, de asemenea, ca membrane semipermeabile şi chiar gelul în sine are astfel de proprietăţi.15 Astfel, componentele bunurilor culturale din hârtie şi pe bază de colagen, adezivii din componenţa şi de pe suprafaţa acestora, lianţii, precum şi gelul în sine, pot facilita difuziunea ionilor prin osmoză în prezenţa apei. Procesul de curăţare este influenţat şi de presiunea capilară din materialele poroase, responsabilă de absorbţia spontană a lichidelor; această presiune apare la interfaţa dintre hârtie sau piele, respectiv apa şi aerul care intră în contact cu acestea. Măsura presiunii capilare depinde de umectabilitatea materialului. Astfel, dizolvarea impurităţilor solubile în apă din materiale poroase este un proces destul de complex, influenţat de mulţi factori, dintre care concentraţia ionică şi polaritatea gelului precum şi cea a artefactului joacă un rol major. Conţinutul ionic al gelului şi, prin urmare, efectul său de curăţare poate fi mărit prin adăugarea sărurilor, respectiv a electroliţilor, ceea ce este o practică obişnuită în tratamentul umed al hârtiei.16 Proprietăţile chimice coloidale şi umectabilitatea hârtiei Absorbţia de apă a hârtiei este influenţată de tipul, compoziţia şi procesarea fibrei de hârtie, de structura foii (orientarea fibrelor), de substanţele auxiliare (materiale de umplutură şi de încleiere) şi de metoda şi măsura tratamentelor de suprafaţă (de exemplu netezire). Apa (precum şi alţi solvenţi) pătrunde în hârtie prin macro- şi microstructurile acestuia. Fibrele de celuloză sunt particule cu o formă aproape cilindrică, lungi de câţiva milimetri, cu un perete stratificat. în straturile peretelui fibrei sunt localizate lanţurile de celuloză structurate în microfibrileculelor de solvent printr-o membrană semipermeabilă spre o concentraţie mai mare. Forţa motrică este egalizarea concentraţiilor. 14 Stratul dublu lipidic de pe suprafaţa celulelor vii poate fi un bun exemplu de astfel de membrană. 15 Cremonesi - Casoli 2017. p. 22. 16 Un bun exemplu în acest sens este adăugarea de carbonat de calciu sau hidroxid de calciu la apă distilată. în acest caz, efectul de curăţare este îmbunătăţit şi de pH-ul alcalin, prin neutralizarea acizilor insolubili în apă. le, care au compoziţie şi orientare diferită, precum şi alte materiale însoţitoare, cum ar fi poliozele (hemiceluloză17), ceara, răşinile, pectina şi lignina. Celuloza şi hemiceluloza sunt polare şi hidrofilé datorită prezenţei unui număr mare de grupări hidroxil în structura lor. Apa, care dă elasticitatea fibrei, este fixată între lanţurile de celuloză (în zonele amorfe) şi între lanţurile de hemiceluloză care înconjoară microfibrilele, sub forma unui strat monomolecular (apă legată) şi multimolecular (apă liberă). Lignina, pe de altă parte, are proprietăţi hidrofobe şi este prezentă în cantităţi mari în peretele celular exterior al fibrei, reducând astfel capacitatea acesteia de a absorbi umiditatea, în industria hârtiei, în decursul procesării fibrelor, o parte din hemiceluloză şi lignină sunt îndepărtate, creându-se cavităţi în locul lor. Golurile din structura fibrei sunt, pe de o parte lumenul (golul central al fibrei), şi pe de altă parte cavităţi tubuläre înguste (capilare) şi goluri sferice, care se formează între straturile peretelui celular al fibrei; aceste cavităţi joacă un rol important în absorbţia apei. Printre fibrele împâslite ale hârtiei există, de asemenea, pori mai mici sau mai mari a căror dimensiune depinde de procesarea fibrelor (defibrare, tăiere) şi de dimensiunea acestora (lungimea fibrei). Flârtia este fabricată într-un mediu apos, în care cavităţile fibrei sunt mari, fibrele sunt într-o stare foarte umflată. în timp ce foile formate se usucă, fibrele îşi pierd majoritatea conţinutului de apă, ceea ce duce la închiderea unora dintre pori18 şi la contracţia transversală a fibrei. Odată ce hârtia se usucă, fibrele de hârtie iniţial cilindrice se prăbuşesc şi devin plate, asemănător cu o panglică; conţinutul de apă al fibrelor ajunge la un nivel de aprox. 6-10% (la o umiditate relativă a aerului de aproximativ 50%). în cursul restaurării, prin tratamentul umed, apa pătrunde în microcrăpăturile şi porii fibrei de celuloză şi cauzează separarea şi divizarea parţială a fibrilelor, provocând astfel umflarea anizotropă a peretelui fibrei şi a întregii fibre, adică secţiunea transversală a fibrei creşte cu până la 50%, în timp ce lungimea sa nu se schimbă. Umflarea fibrelor cu conţinut de lignină este minimă, deoarece lignina situată în stratul exterior al peretelui celular împiedică absorbţia apei de către celuloză.19 în parte, acesta este motivul pentru umezirea mai dificilă a hârtiilor cu conţinut de pulpă de lemn. Procedeul mecanic de prelucrare a fibrelor, adică metoda de măcinare şi gradul de mărunţire, poate afecta, de asemenea, umezirea hârtiei. Cu cât fibrele sunt mai 17 Hemiceluloză (poliozele) este un polimer cu lanţ ramificat compus din mai multe tipuri de unităţi de monoglucide, de obicei cu un grad mai mic de polimerizare decât celuloza; este un polimer uşor hidrolizabil, solubil în alcalii. Koltai 2009. p. 23. 18 în timpul fabricării hârtiei, fibrele sunt supuse unor cicluri repetate de umezire-uscare, ceea ce duce la închiderea permanentă a unei porţiuni a porilor lor, proces menţionat în literatură sub numele de cheratinizare. Procesul are loc şi în timpul ciclurilor de umezire-uscare de pe parcursul restaurării (deşi într-o măsură mult mai mică). Procesul este deosebit de intens în timpul tratamentelor alcaline, care provoacă umflarea mai intensă a fibrelor. 19 Koltai 2009. p. 43. 195
