Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 20. (Székelyudvarhely, 2020)

Focht Anna: Gorka Géza padlóváza restaurálása

zirea tencuielii, putem presupune că şi modul în care s-a realizat pictura a fost identic cu cel de pe peretele de sud.

înălţimea tencuielii primei scene din Legenda lui Ladislau cel Sfânt este de 170 cm (foto 14). Netezirea tencuielii a fost făcută exact ca pe peretele de sud. Din scenele registrului mijlociu s-au păstrat mult mai multe. Doar delimitările de jos şi de sus ale tencuielii sunt vizibile, scenele nu au fost despărţite între ele nici măcar printr-o linie scrijelită. Modul caracteristic de netezire a tencuielii, precum şi urma orizontală a sforii de trasat, folosită la delimitarea scenelor pot fi observate şi aici. Cele cinci scene au fost pictate pe o tencuială, având în partea din stânga uşii o lungime de 240 cm, în partea dreaptă de 220 cm şi o înălţime de 160 cm. în registrul inferior avem şi aici o panglică roşie răsucită şi imitaţia unei draperii, dar, faţă de peretele de sud, s-a păstrat mai puţin din ea.

Picturile murale de pe peretele de nord

în registrul superior al peretelui de nord continuă Legenda lui Ladislau cel Sfânt. Scenele legendei nu au fost pictate pe o secţiune de tencuială, pot fi observate mai multe diviziuni ale acesteia, făcute în mai multe zile. Fiind vorba de un şir de scene legate între ele, delimitările tencuielii sunt abia vizibile, sunt foarte bine netezite. Ultima scenă este despărţită de celelalte episoade printr-o bandă roşie verticală.

Prima secţiune, având o lungime de 130 cm şi o înălţime de 170 cm, cuprinde o parte din scena Bătăliei celor două oştiri. Suprafaţa ei este foarte degradată, abia au rămas câteva părţi vizibile. Scena continuă pe următoarea secţiune, având o lungime de 125 cm (foto 75), pe care pot fi văzuţi ostaşi maghiari strâns aliniaţi unii lângă alţii şi unii în spatele altora. Capetele lor ce poartă coifuri sunt identice şi, din câte se poate distinge, şi picioarele cailor în galop se avântă cu aceeaşi mişcare. S-au păstrat doar feţele ostaşilor ce se aflau în fruntea oştirii maghiare. Modul în care au fost pictaţi se aseamănă cu cel al scenelor descrise până acum. Partea superioară a scenei este mărginită de banda decorativă cu un motiv de frunze, amintită deja anterior şi care s-a păstrat cel mai bine tocmai pe această secţiune a tencuielii, pe peretele de nord (foto 16).

Secţiunea care urmează, pe o lungime de circa 360 cm, prezintă oştirea cumană participantă la luptă, precum şi o parte a scenei Urmăririi cumanului, şi anume pe Ladislau cel Sfânt călare pe calul său. în centrul luptei putem vedea ploaia de suliţe. Oştenii cumani sunt strânşi unii lângă alţii, la fel ca oştenii maghiari. Aici şi feţele s-au păstrat în stare bună. Putem observa că modul în care au fost pictate nu diferă. Pe feţele oştenilor înfierbântaţi în luptă rumeneala apare ca o pată de un roşu mai intens. Nu se deosebesc unii de alţii nici prin caracter şi aproape că nici prin mişcările lor. în prim plan, unitatea scenei este spartă de un cal pe jumătate acoperit, stând întors în direcţia opusă oştirii, precum şi de unul sau doi ostaşi căzuţi la pământ. Toţi caii stau în poziţii asemănătoare, nu apar deosebiri decât în ceea ce priveşte culoarea lor şi direcţia

lor de mers. în scena Urmăririi, mulţimea ostaşilor maghiari care luptă în spatele lui Ladislau cel Sfânt se caracterizează prin poziţii corporale mult mai variate. Calul cel mai frumos împodobit din această scenă este cel al lui Ladislau cel Sfânt.

Faţa regelui este la fel cu cea a oştenilor, nu prezintă o execuţie mai elaborată. Se deosebeşte de cea a celorlalţi doar prin faptul că doar el are mustaţă şi barbă.

Feţele ostaşilor cumani şi maghiari sunt aproape identice. Culoarea de bază a unora dintre feţe este mai deschisă, a altora mai închisă, dar nici acest lucra nu îi deosebeşte pe cumani de maghiari, în cazul ambelor oştiri apar ambele variante. Modul în care a fost redată rumeneala obrajilor diferă, în unele cazuri este în formă de cerc, în multe cazuri se vede şi urma pensulei cu care pictorul a rotunjit pata roşie, a răsucit pensula de la dreapta spre stânga, pornind din mijlocul ei, în altă parte, în schimb, putem observa o pată care acoperă pomeţii obrazului, urmând forma acestora (foto 17).

Pe ultima secţiune de tencuială de 210 cm s-au păstrat din scena Luptei corp la corp între Sântul Ladislau şi cumanul, reprezentarea ostaşului cuman, care trage cu arcul în spatele său, şi figura fetei răpite, stând alături de el, precum şi întreaga scenă a Decapitării cumanului. Modalitatea în care au fost pictate nu diferă faţă de cele descrise până acum.

în cazul ultimelor două scene, la pictarea fundalului cu model amintind de o ţesătură de brocart, suprafaţa a fost pictată cu ocru, apoi au fost desenate pe ea cu negru romburi formând un fel de plasă. Cu aceeaşi culoare au fost desenate frunzele aflate în mijlocul romburilor, iar apoi în jurul acestor motive fundalul a fost vopsit cu negru.

în registrul mijlociu al peretelui de nord continuă scenele din Ciclul Patimilor. Nici aceste scene nu au fost pictate pe o singură secţiune de tencuială. Se observă în mai multe locuri limite verticale ale secţiunilor de tencuială, în pofida faptului că delimitările zilnicdgiornatele au fost plasate pe cadrele care despart scenele, finisarea lor este destul de temeinică. Pe prima secţiune de tencuială, de 280 cm, pot fi văzute trei scene: Răstignirea, Coborârea de pe cruce şi Pietâ. Următoarea secţiune cuprinde tot trei scene, pe o lungime de circa 300 cm: învierea lui Cristos, Coborârea lui Cristos la iad şi Apariţia lui Cristos - convertirea Sfântului Pavel. Urmează apoi o secţiune de tencuială de 110 cm, pe care este reprezentată Fecioara Maria cu Pruncul. Ultima scenă, pe care apar figurile celor doi sfinţi medici, Cosma şi Damian, a fost executată tot pe o altă secţiune de tencuială. După ce a fost aplicată, tencuiala, având o lăţime de 140 cm şi o înălţime de 180 cm, a fost netezită, dar nu a fost egalizată, astfel încât urmează denivelările planului peretelui. Această pictură murală trebuie să fi fost executată înainte de scenele enumerate, pentru că limita de sus a tencuielii sale pătrunde sub tencuiala ultimelor scene din Legenda lui Ladislau cel Sfânt aflată deasupra sa (foto 18).

Scenele registrului mijlociu sunt încadrate de o bandă decorativă cu lăţimea de 30 cm, cu motiv de frunze inclu148