Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2019)
Pápay Kornélia: Beszámoló a műtárgyak esztétikai szempontból zavaró szőrmehiányainak pótlására tett kísérlet tapasztalatairól
picturile în tempera. Există şi alţi lianţi solubili în apă, care în conformitate cu literatura de specialitate28 sunt utilizaţi pentru retuşul picturilor acrilice: de exemplu Junfunori (clei de peşte de înaltă puritate), Lascaux Aquacryl (dispersie acrilică care se poate îndepărta şi după uscare cu apă), metilceluloză sub diverse mărci (Methylcellulose C4000, Methocel A4M, Metylan) sau Mowiol 4-88 (alcool polivinilic). Materiale folosite In cazul lucrărilor contemporane calitatea materialelor utilizate poate cauza, de asemenea, probleme. în cazul unei picturi contemporane, artistul nu mai amestecă el însuşi vopseaua din ulei şi pigmenţi, iar comportamentul culorilor gata preparate din tub este imprevizibil pe termen lung. Un exemplu în acest sens este următoarea lucrare. Tabloul intitulat „Teren de joacă noaptea” de Attila Szűcs se află în patrimoniul Muzeului Ludwig (foto 8). Nu la mult timp după finalizare, în zona centrală a picturii au apărut cracluri de tehnică care, conform artistului, au apărut în urma unei tehnici greşite de pictură: ultimul strat de culoare a avut un conţinut insuficient de liant (foto 9). Pictura a intrat în patrimoniul muzeului în 1997, aflându-se deja în această stare. Restaurarea a fost efectuată la secţia de restaurare a Muzeului Ludwig de către Ágota Kovácsné Gőgös în 2017. înainte de a începe intervenţia de restaurare, conform practicii anilor precedenţi, ea şi Béla Kónya au realizat un interviu cu artistul în atelierul de restaurare al Muzeului Ludwig.29 în interviu, Attila Szűcs a subliniat faptul că fisurile din centrul lucrării îndrumă ochii privitorului spre punctul de focalizare al compoziţiei, prin urmare, acestea nu trebuie completate. Fisurile aflate în stânga şi dreapta zonei menţionate mai sus trebuie însă integrate estetic (foto 10). Attila Szűcs a formulat în felul următor despre zona în cauză: ,fisura nu a fost intenţionată, voiam doar să evidenţiez plasticitatea; şi cromatic este puţin diferit. (...) Mie îmi place foarte mult faptul că aici şi în jurul zonei respective au apărut fisuri. Deci cu asta nu trebuie să se ocupe, de fapt fisurile întăresc exact jocul iraţional al acestei suprafeţe, care era oricum intenţia acestui cerc. Deci asta nu se opune lucrării, ci mai degrabă urmează logica ei ”.30 Conform dorinţelor artistului, fisurile din centrul lucrării nu au fost completate, doar suprafeţele din stânga şi dreapta acestei zone. Integrarea cromatică s-a efectuat cu acuarelă marca Winsor and Newton Cotman la tub, fără chituire.31 28 Sims - Cross - Smithen 2010. şi Engel - Zumbühl 2015. 29 Realizarea interviurilor cu artiştii, precum şi completarea chestionarului privind tehnica de pictură şi materialele utilizate sunt deja de ani de zile practicate în muzeu. 30 Fragment din interviu. 31 Pe baza comunicării verbale a lui Ágota Kovácsné Gőgös. Implicarea artistului în restaurare Artistul participă rar în mod activ în procesul de restaurare, în majoritatea cazurilor poate să ajute doar cu informaţii. Există cazuri în care artistul recreează o operă pierdută, uneori cu ajutorul restauratorilor, alteori singur, însă aceste lucrări sunt considerate mai degrabă copii.32 Din această concepţie fac excepţie picturile murale contemporane, care de multe ori sunt restaurate prin repictare: prin colaborări, de diferite grade, între artist şi restauratori.33 în cadrul lucrării de diplomă a autorului privind restaurarea picturii murale a lui György Kemény — efectuată împreună cu Bianka Farkas, Laura Hallai şi Aliz Pintea34 - a fost posibilă consultarea artistului, lucru ce a influenţat enorm gradul integrărilor cromatice. Pictura murală s-a realizat în camera de servitori, într-o casă din centrul oraşului, în 1971; acoperă fiecare perete, chiar şi tavanul (foto 11). Proprietarul este Ferenc Kőszeg. Nu s-a realizat nicio fotografie după finalizarea picturii murale, s-a putut baza doar pe reminiscenţe; de aceea, iniţial, planul a constat în completarea zonelor lipsă cu un retuş neutru. Cu toate acestea, după finalizarea desenelor de reconstrucţie digitală, având în vedere unitatea lucrării, artistul a decis că ar dori reconstrucţia totală a zonelor lipsă. în cazul unor asemenea intervenţii, participarea artistului este foarte importantă, dar un alt aspect important este şi acela ca artistul să nu dorească să creeze ceva nou odată cu reconstrucţia imaginii, ci să se străduiască împreună cu restauratorii ca părţile pierdute să se completeze într-un mod cât mai autentic. în acest caz, reconstrucţia s-a realizat în mod distinctiv, printr-un retuş liniar, deoarece pe pictura murală formele şi culorile sunt pronunţate şi nu calitatea suprafeţei. în cazul picturii murale au fost trei zone cu pierderi mari: locul fântânii de perete de pe peretele al Il-lea, în colţul din dreapta jos; figura fotografului în colţul din dreapta sus de pe al Il-lea perete, şi treimea superioară a peretelui al IlI-lea, în întregime. O mare parte din imaginea fotografului s-a pierdut, însă acest fragment a fost copiat de către artist de pe o fotografie din revista Evergreen Review, totodată suprafaţa respectivă s-a aflat încă într-o stare mai bună de conservare pe fotografia lui György Kenéz din 2004. Pe baza acestora, fragmentul a putut fi reconstruit în siguranţă. Singurul element mai dificil de reconstruit a fost norul oranj, din care a rămas doar un detaliu mic, însă forma s-a dedus pe baza norilor din jur (foto 12-15). Următoarea problemă a fost locul conductei de apă: după îndepărtarea robinetului, în 1976, această suprafaţă a fost tencuită şi vopsită în alb. Reconstrucţia acestei zone a fost mult mai dificilă, deoarece a trebuit completată o 32 Hummelen - Sitié 2005. p. 397. 33 Rainer 2003. 34 Restaurarea picturii murale a avut loc în cadrul Universităţii Maghiare de Arte Plastice, Catedra de Restaurare, Specializarea Restaurare Pictură, în anul universitar 2017 / 2018. Coordonatorul lucrării de diplomă a fost István Bóna DLA. 189